Regii si Reginele Romaniei

Subiect: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 8:55 pm

Regii si Reginele Romaniei

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 8:59 pm

Regina Maria a Romaniei nepoata Tarului Alexandru al II-lea si a Reginei Victoria

Regina Maria

Regină a României

Domnie 10 octombrie 1914 – 20 iulie 1927

Încoronare 15 octombrie 1922

Predecesor Regina Elisabeta

Succesor Regina Elena

Căsătorit Ferdinand I

Urmaşi

Carol Rege al României

Elisabeta Elisabeta, regină a Grecie

Maria Regină a Iugoslaviei

Nicolae Principe al României, Principe de Hohenzollern

Ileana Arhiducesa Ileana de Austria, Prinţesă a Ungariei, Croaţiei şi Boemiei

Mircea

Nume complet

Marie Alexandra Victoria

Casa regală Casa Regală de Hohenzollern-Sigmaringen

Imn regal Trăiască Regele

Tată Alfred, Duce de Saxa-Coburg şi Gotha
Mamă Maria Alexandrovna

Naştere 29 octombrie 1875
Eastwell Park, Kent, Anglia

Deces 18 iulie 1938 (62 ani)
Sinaia

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:03 pm

Maria a României

Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg şi de Saxa Coburg şi Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa-Coburg şi Gotha (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia — d. 18 iulie 1938, Sinaia, Regatul României), a fost mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.

Regina Maria a României s-a născut la Eastwell Park în Kent, şi a fost iniţial Principesă de Edinburg. A fost fiica ducelui Alfred de Saxa Coburg şi Gotha, cel de al doilea fiu al Reginei Victoria, mama sa a fost Marea Ducesă Maria Alexandrovna, unica fiică a Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. În consecinţă, Prinţesa Maria este nepoata Regelui Edward al VII-lea şi verişoara primară a Ţarului Nicolae al II-lea şi a Regelui George al V-lea. Regina Maria a fost supranumită de popor "Mama răniţilor", "Regina-soldat", pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de campanie şi a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. Maria Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, moştenitor al tronului României. Căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892. Unul dintre exponatele Muzeului Naţional al României,o cupă de argint oferită de municipalitatea Capitalei, aminteşte de acest eveniment; piesa are gravată inscripţia: „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893“.

Regina soldat şi diplomat

Celebra sa bunică, Regina Victoria, a caracterizat România ca fiind o ţară „foarte instabilă şi având populaţia destul de coruptă“. În timpul Primului Razboi, aceste cuvinte s-au dovedit a fi premonitorii căci România neîntregită, care se unificase în 1859, a fost ocupată după o serie de înfrângeri militare de armata germană ce atacase dinspre Ungaria şi din Bulgaria şi obligată să se restrângă în Moldova. Pe această suprafaţă restrânsă, cu capitala la Iaşi, s-a retras familia regală, aici s-au refugiat toate instituţiile publice ale statului român, în timp ce în Rusia, aliata de la Răsărit a României, familia ţarilor ruşi Romanov au fost executată şi la graniţa de est a izbucnit Revoluţia Bolşevică. Dilema politică a României în perioada dintre 1914 şi 1916 a fost dacă să participe în Primul Război Mondial alături de aliaţi sau alături de germani, şi ţara rămăsese într-o poziţie de neutralitate timp de doi ani, nu în ultimul rând datorită prim-ministrului I.C. Brătianu. Dar alături de acesta, o influenţă deosebită în a determina pe regele Ferdinand (după 1914) să intre în război de partea Antantei în 1916 l-a avut Regina României, Maria. Armata română, antrenată de francezi, a luptat cu vitejie în Munţii Carpaţi şi a învins o armată germană superior dotată, dar în cele din urmă a fost forţată să se retragă la sfârşitul războiului. Au intrat acum în scenă diplomaţii care au obţinut o victorie şi recunoaşterea acestor eforturi şi fapte de vitejie prin includerea sa de partea taberei victorioase în momentul semnării tratatului de la Versailles.

Regina diplomat

Regina Maria a călătorit la Paris în timpul Conferinţei de Pace şi s-a instalat cu fiicele sale, extrem de frumoase, la Hotelul Crillon, în Place de la Concorde. Primul ministru francez Clemenceau, un fost ofiţer de armată cu maniere impecabile şi cu o înclinaţie spre femei frumoase, a prezentat Reginei omagiile sale, care l-a primit în toată splendoarea sa. Frumuseţea ei era dublată de o inteligenţă ieşită din comun. Ea a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliaţilor occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române. Serviciul adus României de regina Maria a fost crucial, deşi puţin înţeles. Când negociatorul şef al delegaţiei româneşti, primul ministru Brătianu, a început să piardă teren, regele a rugat-o pe regină să intervină, iar aceasta a plecat într-o misiune neoficială la Paris şi la Londra.

A rezultat astfel România Mare, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei, Basarabiei şi Munteniei. Deşi rolul femeilor în politică era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. În momentul în care fiul său a moştenit tronul, el a izolat-o complet pe regină, care s-a retras din viaţa publică până la moartea ei, în 1938. După 1990 a fost publicat jurnalul ei şi au început să circule tot mai multe poveşti legate de viaţa ei amoroasă extrem de agitată.

În 1924 a construit Palatul de la Balcic, într-un peisaj superb, şi a făcut din acesta un loc de întâlnire pentru artiştii epocii. Palatul a fost cedat Bulgariei, odată cu Cadrilaterul şi se găseşte acum pe teritoriul ţării vecine.

Inima reginei Maria

Inima reginei a fost înmormântată din ordinul ei la Balcic, reşedinţa sa de pe malul Mării Negre. Regina Maria a României Mari a avut ca ultima dorinţă ca trupul să-i fie înmormântat la mănăstirea Curtea de Argeş, iar inima la reşedinţa de la Balcic. După pierderea Cadrilaterului (1940), inima a fost adusă lângă castelul Bran, a doua reşedinţă a Reginei Maria. În anul 1968, comuniştii au spart cu răngile sarcofagul de marmură şi au luat caseta cu inima. Caseta a fost trecută în Tezaurul Istoric al României, iar inima reginei zace pe undeva prin Muzeul Naţional de Istorie. Oamenii din Bran au făcut numeroase apeluri ca inima reginei să fie readusă la locul ei.

Regina Maria, artistă şi colecţionară de artă

Regina Maria a iubit arta, poezia şi filosofia. Ea a continuat tradiţia Reginei Elisabeta de susţinere a acestora, ajutând cu burse de studiu şi bani o seamă de personalităţi din lumea literară şi artistică. A scris la rândul ei Povestiri pentru copii, poezii, a pictat , florile ei preferate fiind crinii si macii. A colecţionat lucrări de artă ale unor pictori foarte cunoscuţi precum Arthur Verona, Ştefan Popescu, Kimon Loghi, Cecilia Cuţescu Storck, Nicolae Vermont, Eustaţiu Stoenescu.

Multe din obiectele personale pot fi văzute la Maryhill Museum, iniţial locuinţa unui om de afaceri feroviare american din Washington, DC, Sam Hill, cu care Regina Maria a purtat o îndelungată corespondenţă. Muzeul, situat în statul Washington, parte a Statelor Unite ale Americii, la nordul fluviului Columbia, expune o mare parte din garderoba regală, mobilier precum şi alte obiecte, inclusiv coroana reginei.

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:03 pm

Arbore genealogic

1. Maria de Edinburgh

2. Alfred, Duce de Saxa-Coburg şi Gotha tatal

bunicii paterni

4. Albert, Prinţ Consort

5. Victoria a Regatului Unit

3. Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei mama

bunicii materni

6. Alexandru al II-lea al Rusiei

7. Maria de Hesse _ Empress Maria Feodorovna

strabunici din partea tatalui

12. Nicolae I al Rusiei

13. Charlotte a Prusiei _ Empress Alexadra Feodorvna

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:04 pm

Regina Maria si regele Ferdinand

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:04 pm

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:05 pm

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:06 pm

Regina Maria a Romaniei -"Ultima romantica pasionata de frumos"!

Putine femei au jucat in istoria romanilor un rol atat de important si spectaculos ca regina Maria.
Fiica a lui Alfred, Duce de Edinburgh, cel de-al doilea baiat al legendarei "Queen Victoria", si a Mariei Alexandrovna, Mare Ducesa a Rusiei, unicul copil al tarului Alexandru al II-lea, cea care avea sa devina Regina "Maria a României" a fost un veritabil personaj istoric, deopotriva enigmatic si paradoxal, care si-a trait viata in mod pasional, uneori chiar frenetic.

In Europa celui de-al XIX-lea veac existau mai multe Case Regale decât capete incoronate, caci numarul regatelor sau al imperiilor era mai mic decât numarul familiilor regale. Regina Maria a fost inrudita cu mai mult de o treime din aceste familii, fie direct, dar in grade diferite de rudenie, fie prin alianta.

Galeria imaginara a portretelor câtorva dintre aceste rude nobiliare este de-a dreptul fabuloasa. De pilda, Albert (1819-1861), Print Consort al Marii Britanii, era nascut Print de Saxa-Coburg-Gotha si a fost casatorit cu Victoria, Regina Angliei, timp de aproape un sfert de veac. Era bunicul Mariei din partea tatalui, dar viitoarea Regina a României nu l-a mai apucat in viata. Stia despre el ca era foarte protocolar, iubea caii si mâncarurile din vânat, insa nu era mare amator de mondenitati.

Sotia sa, "Queen Victoria" (1819-1901), care a ramas vaduva timp de peste 40 de ani, a fost cea mai longeviva regina din istoria Angliei. Maria ii spunea "Bunica Regina" si isi amintea despre ea ca era foarte severa, dar suferea de diabet, pentru ca dulciurile ramasesera marea ei slabiciune toata viata. Alexandru al II-lea (1818-1881), Tar al Rusiei, era "Bunicul Tar" din partea mamei. Maria l-a cunoscut putin pe bunicul matern, dar auzise ca era un rafinat colectionar de arta si pasionat de vinurile vechi, nu de votca, asa cum era obiceiul majoritatii rusilor.

Maria (1824-1880), Tarina a Rusiei, era "Bunica |mparateasa", tot din partea mamei. Nepoata regala nu mai stia mare lucru despre ea, cu exceptia faptului ca se dadea in vânt dupa bijuterii, caviar si sampanie frantuzeasca. Victoria (1840-1901), numita "Matusa Vicky", a fost imparateasa a Germaniei in secolul al XIX-lea. Maria tinea minte ca matusa ei fusese cea mai mare amatoare de cafea pe care a cunoscut-o vreodata si fuma pe ascuns, ferindu-se de ochii servitorilor. Fiul ei, Wilhelm al II-lea (1859-1941), a fost |mparatul Germaniei in prima jumatate a secolului XX. Maria stia despre "Varul Willy" ca era intruchiparea neamtului standard: ordonat, meticulos, disciplinat, pasionat de tehnica si un bautor formidabil de bere, pe care insa o indulcea, turnând câte o picatura de suc de fragi in fiecare halba.

|n fine, Alfonso (1886-1966), marchiz de Orleans si Bourbon, dar si Infante al Spaniei, era cumnat al Mariei, dupa sora sa mai mica. Viitoarea Regina a României tinea minte ca "Ali" se lauda ca pierduse o avere la ruleta, insa nu renuntase niciodata la pretioasa sa vinoteca, in care pastra sticle cu vinuri mai vechi de 100 de ani... Acestea sunt doar câteva portrete pitoresti din galeria impresionanta a nobililor sau a capetelor incoronate cu care a fost inrudita "Maria a României"!

Toate aceste inrudiri i-au oferit Mariei un prestigiu mai mare nu numai fata de cel al viitorului sot, Ferdinand, mostenitorul tronului Romaniei, dar chiar si fata de cel al regelui Carol. Asa se explica intr-o anumita masura refuzul Mariei de a accepta constrangerile de orice fel pe care le va descoperi cu multa nemultumire la curtea de la Bucuresti. In plus, independenta sa era legata si de calitatile unanim recunoscute: frumusete rapitoare, inteligenta, vointa razbatatoare, eleganta, simt al umorului si nu in ultimul rand romantism.

Parintii reginei...
Alfred, tatal Mariei - poreclit "Affie" si alintat "taticu?" - era atât Print al Angliei, cât si Duce de Edinburgh, dar mai avea si calitatea oficiala de Cel de al treilea mostenitor al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, in ordinea succesiunii la coroana. Era barbat chipes, insa avea o fire irascibila (cu toate ca reusea sa se stapâneasca) si, se zice ca, ar fi fost destul de zgârcit, in pofida averii de familie. Desi era cam afemeiat, nu se purta foarte galant cu femeile din anturajul sau, dar respecta eticheta. Era ambasador itinerant al augustei sale mame prin toate dominioanele britanice si din acest motiv calatorea mult prin lume. |n urma unei asemenea calatorii, facuta in Australia la bordul navei "Galateea" intre 1866-1868, "Affie" a descoperit deliciile unor mâncaruri pe care europenii le considerau exotice, dar care au ramas felurile sale preferate de mâncare, mai ales la ocazii festive. Este vorba despre fripturi de "alpaca" (un fel de capra, necunoscuta in Europa la acea epoca) si fripturi, la gratar, de porumbel "wonga" (o specie de zburatoare mari cât o bibilica de pe batrânul continent). |n perioada tatonarilor diplomatice intreprinse de familia Regala in vederea alegerii unei consoarte princiare, Alfred a cunoscut-o si pe Principesa de Wied. Tânara i s-a parut cam grasa si exagerat de guraliva, motiv pentru care a respins politicos orice oferta conjugala. Ironia sortii a facut ca Principesa de Wied sa devina, peste numai câtiva ani, sotia viitorului Rege Carol I si sa urce pe tronul României Mici cu titlul de Regina Elisabeta!

Tratativele legate de casatoria cu Marea Ducesa a Rusiei, Maria Alexandrovna, singurul copil al Tarului Alexandru al II-lea si al Tarinei Maria, au durat aproape un an, din cauza tensiunilor politice dintre Imperiul Britanic si cel Rus. Pâna la urma s-a cazut, la invoiala si nunta s-a facut in toamna anului 1873, la Londra, unde viitoarea Ducesa de Edinburgh avea sa se mute definitiv. Nu a fost o nunta ca-n basme, asa cum s-ar fi putut crede, deoarece "Queen Victoria" nu isi agrea nora si nici nu era multumita de conditiile casatoriei. Din corespondenta pe care Maria Alexandrovna o intretinea cu mama sa, Tarina Maria, ramasa la Sankt Petersburg in faimosul "Palat de iarna" cu 160 de incaperi, posteritatea a aflat câteva amanunte pitoresti despre viata cotidiana a acestei printese ruse la Londra, in mijlocul celei mai celebre familii regale din lume. "Queen Victoria", dincolo de aureola sa legendara, era o femeie obisnuita si chiar bârfitoare. De cele mai multe ori, spre sfârsitul meselor, o apucau sughiturile. "Putea sa sughita - se confeseaza nora catre mama sa de departe - chiar si de o suta de ori, ca isi cerea scuze de tot atâtea ori!"

Opiniile Reginei Angliei fata de familia Imperiala a tarului erau "demne de o negustoreasa de peste". |n plus, noua Ducesa de Edinburgh era deranjata de eticheta Casei Regale Britanice, considerând ca ea nu este tratata suficient de protocolar, asa cum credea ca merita inaltul sau rang nobiliar si asa dupa cum fusese obisnuita acasa. Cel mai pitoresc amanunt - din punctul de vedere al mentalitatii noastre contemporane - ramâne faptul ca isi instruise servitorii si doamnele de companie sa nu ii intoarca niciodata spatele, oriunde s-ar afla! Acestia era nevoiti sa se retraga de-a-ndaratelea, indiferent daca se aflau intr-o incapere sau in aer liber, pâna dispareau din fata privirilor Ducesei... Din aceeasi corespondenta am aflat ca printesa rusa gasise "Londra oribila, aerul de aici ingrozitor, zidurile cenusii de la Buckingham si Windsor de-a dreptul mohorâte, in comparatie cu palatele noastre in auriu si turcoaz din Sankt Petersburg, iar mâncarea englezeasca pur si simplu infioratoare".

Missy,-era poreclita frumoasa printesa
"Azi, la ora 10.30, dimineata, Alteta Sa, Ducesa de Edinburgh a nascut o printesa. Atât Alteta Sa Regala si Imperiala, Ducesa, cât si Printesa Infanta, se simt perfect". |n acest fel sec, tipic englezesc, era redactat un mic anunt, in ziua de 29 octombrie 1875, expediat telegrafic din Eastwell Park, comitatul Kent, catre redactia cotidianului londonez "Times", in paginile caruia a si aparut, in a doua editie a ziarului din aceeasi zi. Anuntul era semnat de cei trei medici care asistasera la venirea pe lume a viitoarei Regine Maria a României. Dupa câteva luni, micuta a fost botezata (dupa ritul anglican, nu cel ortodox!) "Maria Alexandra Victoria, Printesa a Marii Britanii si Irlandei de Nord". |n treacat fie spus, Regina Angliei nu a fost incântata, considerând ca Victoria ar fi trebuit sa fie primul nume al bebelusei cu ochi albastri si nicidecum cel de-al treilea... Dar tot "Queen Victoria" a fost cea care i-a gasit porecla de alint "Missy", ce va deveni un adevarat prenume in cercul de apropiati ai viitoarei Regine.Curios si interesant, in acelasi timp, ramâne un amanunt istoriografic care merita consemnat in incheierea acestui prim episod al serialului de fata. Din punctul de vedere al marilor Case Regale din Europa secolului al XIX-lea, "certificatul de nastere" care recunoaste, pentru prima data, România Mica drept "principat autonom", adica o considera stat independent, este documentul final al Congresului de pace de la Berlin, ce a avut loc in 1878, la câteva luni dupa incheierea Razboiului de Independenta. Din acest motiv, majoritatea istoricilor occidentali care au scris despre viata Reginei Maria fac o precizare inedita: nepoata a Reginei Angliei si a Tarului Rusiei, cea care avea sa devina Regina României s-a nascut cu exact trei ani inaintea viitoarei sale tari!!

Fata de sotul sau a reusit sa se impuna si pe tot timpul domniei a fost mult mai vizibila. In schimb, cu regele Carol I a intrat repede in conflict inca din primele zile ale sederii in Romania. Maria nu putea sa se conformeze regulilor stricte impuse de Carol la curte, nu agrea atmosfera rigida si a facut tot posibilul pentru a-si castiga libertatea. In amintirile sale, "Povestea vietii mele", descrie lunga confruntare dintre ea si rege, care pana la urma a devenit un compromis: Maria a invatat sa priveasca cu ochi mai ingaduitori regulile casei regale iar Carol a devenit mai maleabil si a acceptat unele lucruri, cum ar fi marea dragoste a printesei pentru echitatie.

Cum spuneam, interesanta ni se pare comparatia Mariei nu atat cu regina Elisabeta sau cu augustul sau sot Ferdinand, ci cu regele Carol. Daca acesta a dorit sa obtina respectul poporului sau, Maria a dorit sa fie iubita si a si fost. Romanii au fost bucurosi sa descopere o viitoare regina pe gustul lor, gata oricand sa se coboare printre ei, fara a renunta insa la majestetea sa, spre deosebire de Carol, care ii va guverna cu o privire rece si o mana de fier, este drept, cat se poate de potrivite daca tinem cont de moravurile romanilor si de prefacerile impuse de epoca.

Viata personala a celei care devenea in 1914, la moartea regelui Carol, regina romanilor, alaturi de regele Ferdinand, a fost una destul de zbuciumata. Ii placeau barbatii frumosi si mai ales cei imbracati in uniforma, iar aventurile sale galante faceau subiectul suetelor romanilor. Gurile rele spuneau ca cel putin unul din copiii Mariei, principesa Ileana, ar fi avut drept tata pe altcineva decat pe Ferdinand, printul Barbu Stirbei, iar ca fiica sa cea mare, Maria, s-ar datora scurtei legaturi cu un tanar locotenent. Zvonurile erau alimentate si de unele dintre doamnele elitei romanesti cu care regina a ajuns in conflict, printre acestea numarandu-se Zoe Sturza sau chiar Martha Bibescu.

Trebuie sa spunem insa ca regina Maria nu si-a dedicat viata exclusiv placerilor si aventurilor sentimentale. Ea a continuat opera sociala si culturala inceputa de Carmen Sylva si a folosit pentru aceasta prestigiul si pozitia sa, mult mai pregnante decat ale predecesoarei sale. De asemenea, in timpul razboiului a organizat si condus un important serviciu de asistenta medicala pentru soldati si nu a ezitat sa mearga deseori pe front printre cei care luptau. Spre deosebire de Elisabeta, regina Maria a jucat si un important rol politic, fiind unul din elementele care au decis intrarea Romaniei in primul razboi mondial alaturi de Anglia, Franta si Rusia. Regele Ferdinand, altfel inteligent si cult, era de o timiditate si nehotarare suplinite de multe ori de puternica personalitate a reginei. La Conferinta de pace de la Paris din 1919 a avut rolul ei, evident neoficial deoarece Constitutia nu-i acorda nici o putere politica.

Maria a atras atentia nu numai romanilor dar si lumii. In 1926 a facut o vizita de o luna in America pe care o parcurge aproape de la un capat la altul intr-un adevarat mars triumfal. Primita destul de rece de puritanul presedinte Coolidge care aflase cate ceva despre faima reginei (s-o fi gandit Maria atunci la Carol I?) a fost in schimb aclamata de americani, surpinsi sa vada o regina frumoasa si foarte eleganta, dezinvolta si neconventionala, care i-a cucerit de la inceput. In sudul statului Washington regina a inaugurat resedinta - muzeu a miliardarului american Samuel Hill care o invitase in mod special. Astazi la Maryhill exista o sala care aminteste de acest moment si care este decorata cu obiecte aduse de regina in 1926. Pe tot timpul vizitei, ziarele americane au facut o intensa propaganda Romaniei, atat de necesara pentru o tara aproape necunoscuta in America.

Publicat de Elena C. la 08:07 Regina Maria a Romaniei -"Ultima romantica pasionata de frumos"!
Putine femei au jucat in istoria romanilor un rol atat de important si spectaculos ca regina Maria.
Fiica a lui Alfred, Duce de Edinburgh, cel de-al doilea baiat al legendarei "Queen Victoria", si a Mariei Alexandrovna, Mare Ducesa a Rusiei, unicul copil al tarului Alexandru al II-lea, cea care avea sa devina Regina "Maria a României" a fost un veritabil personaj istoric, deopotriva enigmatic si paradoxal, care si-a trait viata in mod pasional, uneori chiar frenetic.

In Europa celui de-al XIX-lea veac existau mai multe Case Regale decât capete incoronate, caci numarul regatelor sau al imperiilor era mai mic decât numarul familiilor regale. Regina Maria a fost inrudita cu mai mult de o treime din aceste familii, fie direct, dar in grade diferite de rudenie, fie prin alianta.

Galeria imaginara a portretelor câtorva dintre aceste rude nobiliare este de-a dreptul fabuloasa. De pilda, Albert (1819-1861), Print Consort al Marii Britanii, era nascut Print de Saxa-Coburg-Gotha si a fost casatorit cu Victoria, Regina Angliei, timp de aproape un sfert de veac. Era bunicul Mariei din partea tatalui, dar viitoarea Regina a României nu l-a mai apucat in viata. Stia despre el ca era foarte protocolar, iubea caii si mâncarurile din vânat, insa nu era mare amator de mondenitati.

Sotia sa, "Queen Victoria" (1819-1901), care a ramas vaduva timp de peste 40 de ani, a fost cea mai longeviva regina din istoria Angliei. Maria ii spunea "Bunica Regina" si isi amintea despre ea ca era foarte severa, dar suferea de diabet, pentru ca dulciurile ramasesera marea ei slabiciune toata viata. Alexandru al II-lea (1818-1881), Tar al Rusiei, era "Bunicul Tar" din partea mamei. Maria l-a cunoscut putin pe bunicul matern, dar auzise ca era un rafinat colectionar de arta si pasionat de vinurile vechi, nu de votca, asa cum era obiceiul majoritatii rusilor.

Maria (1824-1880), Tarina a Rusiei, era "Bunica |mparateasa", tot din partea mamei. Nepoata regala nu mai stia mare lucru despre ea, cu exceptia faptului ca se dadea in vânt dupa bijuterii, caviar si sampanie frantuzeasca. Victoria (1840-1901), numita "Matusa Vicky", a fost imparateasa a Germaniei in secolul al XIX-lea. Maria tinea minte ca matusa ei fusese cea mai mare amatoare de cafea pe care a cunoscut-o vreodata si fuma pe ascuns, ferindu-se de ochii servitorilor. Fiul ei, Wilhelm al II-lea (1859-1941), a fost |mparatul Germaniei in prima jumatate a secolului XX. Maria stia despre "Varul Willy" ca era intruchiparea neamtului standard: ordonat, meticulos, disciplinat, pasionat de tehnica si un bautor formidabil de bere, pe care insa o indulcea, turnând câte o picatura de suc de fragi in fiecare halba.

|n fine, Alfonso (1886-1966), marchiz de Orleans si Bourbon, dar si Infante al Spaniei, era cumnat al Mariei, dupa sora sa mai mica. Viitoarea Regina a României tinea minte ca "Ali" se lauda ca pierduse o avere la ruleta, insa nu renuntase niciodata la pretioasa sa vinoteca, in care pastra sticle cu vinuri mai vechi de 100 de ani... Acestea sunt doar câteva portrete pitoresti din galeria impresionanta a nobililor sau a capetelor incoronate cu care a fost inrudita "Maria a României"!

Toate aceste inrudiri i-au oferit Mariei un prestigiu mai mare nu numai fata de cel al viitorului sot, Ferdinand, mostenitorul tronului Romaniei, dar chiar si fata de cel al regelui Carol. Asa se explica intr-o anumita masura refuzul Mariei de a accepta constrangerile de orice fel pe care le va descoperi cu multa nemultumire la curtea de la Bucuresti. In plus, independenta sa era legata si de calitatile unanim recunoscute: frumusete rapitoare, inteligenta, vointa razbatatoare, eleganta, simt al umorului si nu in ultimul rand romantism.

Parintii reginei...
Alfred, tatal Mariei - poreclit "Affie" si alintat "taticu?" - era atât Print al Angliei, cât si Duce de Edinburgh, dar mai avea si calitatea oficiala de Cel de al treilea mostenitor al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, in ordinea succesiunii la coroana. Era barbat chipes, insa avea o fire irascibila (cu toate ca reusea sa se stapâneasca) si, se zice ca, ar fi fost destul de zgârcit, in pofida averii de familie. Desi era cam afemeiat, nu se purta foarte galant cu femeile din anturajul sau, dar respecta eticheta. Era ambasador itinerant al augustei sale mame prin toate dominioanele britanice si din acest motiv calatorea mult prin lume. |n urma unei asemenea calatorii, facuta in Australia la bordul navei "Galateea" intre 1866-1868, "Affie" a descoperit deliciile unor mâncaruri pe care europenii le considerau exotice, dar care au ramas felurile sale preferate de mâncare, mai ales la ocazii festive. Este vorba despre fripturi de "alpaca" (un fel de capra, necunoscuta in Europa la acea epoca) si fripturi, la gratar, de porumbel "wonga" (o specie de zburatoare mari cât o bibilica de pe batrânul continent). |n perioada tatonarilor diplomatice intreprinse de familia Regala in vederea alegerii unei consoarte princiare, Alfred a cunoscut-o si pe Principesa de Wied. Tânara i s-a parut cam grasa si exagerat de guraliva, motiv pentru care a respins politicos orice oferta conjugala. Ironia sortii a facut ca Principesa de Wied sa devina, peste numai câtiva ani, sotia viitorului Rege Carol I si sa urce pe tronul României Mici cu titlul de Regina Elisabeta!

Tratativele legate de casatoria cu Marea Ducesa a Rusiei, Maria Alexandrovna, singurul copil al Tarului Alexandru al II-lea si al Tarinei Maria, au durat aproape un an, din cauza tensiunilor politice dintre Imperiul Britanic si cel Rus. Pâna la urma s-a cazut, la invoiala si nunta s-a facut in toamna anului 1873, la Londra, unde viitoarea Ducesa de Edinburgh avea sa se mute definitiv. Nu a fost o nunta ca-n basme, asa cum s-ar fi putut crede, deoarece "Queen Victoria" nu isi agrea nora si nici nu era multumita de conditiile casatoriei. Din corespondenta pe care Maria Alexandrovna o intretinea cu mama sa, Tarina Maria, ramasa la Sankt Petersburg in faimosul "Palat de iarna" cu 160 de incaperi, posteritatea a aflat câteva amanunte pitoresti despre viata cotidiana a acestei printese ruse la Londra, in mijlocul celei mai celebre familii regale din lume. "Queen Victoria", dincolo de aureola sa legendara, era o femeie obisnuita si chiar bârfitoare. De cele mai multe ori, spre sfârsitul meselor, o apucau sughiturile. "Putea sa sughita - se confeseaza nora catre mama sa de departe - chiar si de o suta de ori, ca isi cerea scuze de tot atâtea ori!"

Opiniile Reginei Angliei fata de familia Imperiala a tarului erau "demne de o negustoreasa de peste". |n plus, noua Ducesa de Edinburgh era deranjata de eticheta Casei Regale Britanice, considerând ca ea nu este tratata suficient de protocolar, asa cum credea ca merita inaltul sau rang nobiliar si asa dupa cum fusese obisnuita acasa. Cel mai pitoresc amanunt - din punctul de vedere al mentalitatii noastre contemporane - ramâne faptul ca isi instruise servitorii si doamnele de companie sa nu ii intoarca niciodata spatele, oriunde s-ar afla! Acestia era nevoiti sa se retraga de-a-ndaratelea, indiferent daca se aflau intr-o incapere sau in aer liber, pâna dispareau din fata privirilor Ducesei... Din aceeasi corespondenta am aflat ca printesa rusa gasise "Londra oribila, aerul de aici ingrozitor, zidurile cenusii de la Buckingham si Windsor de-a dreptul mohorâte, in comparatie cu palatele noastre in auriu si turcoaz din Sankt Petersburg, iar mâncarea englezeasca pur si simplu infioratoare".

Missy,-era poreclita frumoasa printesa
"Azi, la ora 10.30, dimineata, Alteta Sa, Ducesa de Edinburgh a nascut o printesa. Atât Alteta Sa Regala si Imperiala, Ducesa, cât si Printesa Infanta, se simt perfect". |n acest fel sec, tipic englezesc, era redactat un mic anunt, in ziua de 29 octombrie 1875, expediat telegrafic din Eastwell Park, comitatul Kent, catre redactia cotidianului londonez "Times", in paginile caruia a si aparut, in a doua editie a ziarului din aceeasi zi. Anuntul era semnat de cei trei medici care asistasera la venirea pe lume a viitoarei Regine Maria a României. Dupa câteva luni, micuta a fost botezata (dupa ritul anglican, nu cel ortodox!) "Maria Alexandra Victoria, Printesa a Marii Britanii si Irlandei de Nord". |n treacat fie spus, Regina Angliei nu a fost incântata, considerând ca Victoria ar fi trebuit sa fie primul nume al bebelusei cu ochi albastri si nicidecum cel de-al treilea... Dar tot "Queen Victoria" a fost cea care i-a gasit porecla de alint "Missy", ce va deveni un adevarat prenume in cercul de apropiati ai viitoarei Regine.Curios si interesant, in acelasi timp, ramâne un amanunt istoriografic care merita consemnat in incheierea acestui prim episod al serialului de fata. Din punctul de vedere al marilor Case Regale din Europa secolului al XIX-lea, "certificatul de nastere" care recunoaste, pentru prima data, România Mica drept "principat autonom", adica o considera stat independent, este documentul final al Congresului de pace de la Berlin, ce a avut loc in 1878, la câteva luni dupa incheierea Razboiului de Independenta. Din acest motiv, majoritatea istoricilor occidentali care au scris despre viata Reginei Maria fac o precizare inedita: nepoata a Reginei Angliei si a Tarului Rusiei, cea care avea sa devina Regina României s-a nascut cu exact trei ani inaintea viitoarei sale tari!!

Fata de sotul sau a reusit sa se impuna si pe tot timpul domniei a fost mult mai vizibila. In schimb, cu regele Carol I a intrat repede in conflict inca din primele zile ale sederii in Romania. Maria nu putea sa se conformeze regulilor stricte impuse de Carol la curte, nu agrea atmosfera rigida si a facut tot posibilul pentru a-si castiga libertatea. In amintirile sale, "Povestea vietii mele", descrie lunga confruntare dintre ea si rege, care pana la urma a devenit un compromis: Maria a invatat sa priveasca cu ochi mai ingaduitori regulile casei regale iar Carol a devenit mai maleabil si a acceptat unele lucruri, cum ar fi marea dragoste a printesei pentru echitatie.

Cum spuneam, interesanta ni se pare comparatia Mariei nu atat cu regina Elisabeta sau cu augustul sau sot Ferdinand, ci cu regele Carol. Daca acesta a dorit sa obtina respectul poporului sau, Maria a dorit sa fie iubita si a si fost. Romanii au fost bucurosi sa descopere o viitoare regina pe gustul lor, gata oricand sa se coboare printre ei, fara a renunta insa la majestetea sa, spre deosebire de Carol, care ii va guverna cu o privire rece si o mana de fier, este drept, cat se poate de potrivite daca tinem cont de moravurile romanilor si de prefacerile impuse de epoca.

Viata personala a celei care devenea in 1914, la moartea regelui Carol, regina romanilor, alaturi de regele Ferdinand, a fost una destul de zbuciumata. Ii placeau barbatii frumosi si mai ales cei imbracati in uniforma, iar aventurile sale galante faceau subiectul suetelor romanilor. Gurile rele spuneau ca cel putin unul din copiii Mariei, principesa Ileana, ar fi avut drept tata pe altcineva decat pe Ferdinand, printul Barbu Stirbei, iar ca fiica sa cea mare, Maria, s-ar datora scurtei legaturi cu un tanar locotenent. Zvonurile erau alimentate si de unele dintre doamnele elitei romanesti cu care regina a ajuns in conflict, printre acestea numarandu-se Zoe Sturza sau chiar Martha Bibescu.

Trebuie sa spunem insa ca regina Maria nu si-a dedicat viata exclusiv placerilor si aventurilor sentimentale. Ea a continuat opera sociala si culturala inceputa de Carmen Sylva si a folosit pentru aceasta prestigiul si pozitia sa, mult mai pregnante decat ale predecesoarei sale. De asemenea, in timpul razboiului a organizat si condus un important serviciu de asistenta medicala pentru soldati si nu a ezitat sa mearga deseori pe front printre cei care luptau. Spre deosebire de Elisabeta, regina Maria a jucat si un important rol politic, fiind unul din elementele care au decis intrarea Romaniei in primul razboi mondial alaturi de Anglia, Franta si Rusia. Regele Ferdinand, altfel inteligent si cult, era de o timiditate si nehotarare suplinite de multe ori de puternica personalitate a reginei. La Conferinta de pace de la Paris din 1919 a avut rolul ei, evident neoficial deoarece Constitutia nu-i acorda nici o putere politica.

Maria a atras atentia nu numai romanilor dar si lumii. In 1926 a facut o vizita de o luna in America pe care o parcurge aproape de la un capat la altul intr-un adevarat mars triumfal. Primita destul de rece de puritanul presedinte Coolidge care aflase cate ceva despre faima reginei (s-o fi gandit Maria atunci la Carol I?) a fost in schimb aclamata de americani, surpinsi sa vada o regina frumoasa si foarte eleganta, dezinvolta si neconventionala, care i-a cucerit de la inceput. In sudul statului Washington regina a inaugurat resedinta - muzeu a miliardarului american Samuel Hill care o invitase in mod special. Astazi la Maryhill exista o sala care aminteste de acest moment si care este decorata cu obiecte aduse de regina in 1926. Pe tot timpul vizitei, ziarele americane au facut o intensa propaganda Romaniei, atat de necesara pentru o tara aproape necunoscuta in America.

Publicat de Elena C. la 08:07 Regina Maria a Romaniei -"Ultima romantica pasionata de frumos"!
Putine femei au jucat in istoria romanilor un rol atat de important si spectaculos ca regina Maria.
Fiica a lui Alfred, Duce de Edinburgh, cel de-al doilea baiat al legendarei "Queen Victoria", si a Mariei Alexandrovna, Mare Ducesa a Rusiei, unicul copil al tarului Alexandru al II-lea, cea care avea sa devina Regina "Maria a României" a fost un veritabil personaj istoric, deopotriva enigmatic si paradoxal, care si-a trait viata in mod pasional, uneori chiar frenetic.

In Europa celui de-al XIX-lea veac existau mai multe Case Regale decât capete incoronate, caci numarul regatelor sau al imperiilor era mai mic decât numarul familiilor regale. Regina Maria a fost inrudita cu mai mult de o treime din aceste familii, fie direct, dar in grade diferite de rudenie, fie prin alianta.

Galeria imaginara a portretelor câtorva dintre aceste rude nobiliare este de-a dreptul fabuloasa. De pilda, Albert (1819-1861), Print Consort al Marii Britanii, era nascut Print de Saxa-Coburg-Gotha si a fost casatorit cu Victoria, Regina Angliei, timp de aproape un sfert de veac. Era bunicul Mariei din partea tatalui, dar viitoarea Regina a României nu l-a mai apucat in viata. Stia despre el ca era foarte protocolar, iubea caii si mâncarurile din vânat, insa nu era mare amator de mondenitati.

Sotia sa, "Queen Victoria" (1819-1901), care a ramas vaduva timp de peste 40 de ani, a fost cea mai longeviva regina din istoria Angliei. Maria ii spunea "Bunica Regina" si isi amintea despre ea ca era foarte severa, dar suferea de diabet, pentru ca dulciurile ramasesera marea ei slabiciune toata viata. Alexandru al II-lea (1818-1881), Tar al Rusiei, era "Bunicul Tar" din partea mamei. Maria l-a cunoscut putin pe bunicul matern, dar auzise ca era un rafinat colectionar de arta si pasionat de vinurile vechi, nu de votca, asa cum era obiceiul majoritatii rusilor.

Maria (1824-1880), Tarina a Rusiei, era "Bunica |mparateasa", tot din partea mamei. Nepoata regala nu mai stia mare lucru despre ea, cu exceptia faptului ca se dadea in vânt dupa bijuterii, caviar si sampanie frantuzeasca. Victoria (1840-1901), numita "Matusa Vicky", a fost imparateasa a Germaniei in secolul al XIX-lea. Maria tinea minte ca matusa ei fusese cea mai mare amatoare de cafea pe care a cunoscut-o vreodata si fuma pe ascuns, ferindu-se de ochii servitorilor. Fiul ei, Wilhelm al II-lea (1859-1941), a fost |mparatul Germaniei in prima jumatate a secolului XX. Maria stia despre "Varul Willy" ca era intruchiparea neamtului standard: ordonat, meticulos, disciplinat, pasionat de tehnica si un bautor formidabil de bere, pe care insa o indulcea, turnând câte o picatura de suc de fragi in fiecare halba.

|n fine, Alfonso (1886-1966), marchiz de Orleans si Bourbon, dar si Infante al Spaniei, era cumnat al Mariei, dupa sora sa mai mica. Viitoarea Regina a României tinea minte ca "Ali" se lauda ca pierduse o avere la ruleta, insa nu renuntase niciodata la pretioasa sa vinoteca, in care pastra sticle cu vinuri mai vechi de 100 de ani... Acestea sunt doar câteva portrete pitoresti din galeria impresionanta a nobililor sau a capetelor incoronate cu care a fost inrudita "Maria a României"!

Toate aceste inrudiri i-au oferit Mariei un prestigiu mai mare nu numai fata de cel al viitorului sot, Ferdinand, mostenitorul tronului Romaniei, dar chiar si fata de cel al regelui Carol. Asa se explica intr-o anumita masura refuzul Mariei de a accepta constrangerile de orice fel pe care le va descoperi cu multa nemultumire la curtea de la Bucuresti. In plus, independenta sa era legata si de calitatile unanim recunoscute: frumusete rapitoare, inteligenta, vointa razbatatoare, eleganta, simt al umorului si nu in ultimul rand romantism.

Parintii reginei...
Alfred, tatal Mariei - poreclit "Affie" si alintat "taticu?" - era atât Print al Angliei, cât si Duce de Edinburgh, dar mai avea si calitatea oficiala de Cel de al treilea mostenitor al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, in ordinea succesiunii la coroana. Era barbat chipes, insa avea o fire irascibila (cu toate ca reusea sa se stapâneasca) si, se zice ca, ar fi fost destul de zgârcit, in pofida averii de familie. Desi era cam afemeiat, nu se purta foarte galant cu femeile din anturajul sau, dar respecta eticheta. Era ambasador itinerant al augustei sale mame prin toate dominioanele britanice si din acest motiv calatorea mult prin lume. |n urma unei asemenea calatorii, facuta in Australia la bordul navei "Galateea" intre 1866-1868, "Affie" a descoperit deliciile unor mâncaruri pe care europenii le considerau exotice, dar care au ramas felurile sale preferate de mâncare, mai ales la ocazii festive. Este vorba despre fripturi de "alpaca" (un fel de capra, necunoscuta in Europa la acea epoca) si fripturi, la gratar, de porumbel "wonga" (o specie de zburatoare mari cât o bibilica de pe batrânul continent). |n perioada tatonarilor diplomatice intreprinse de familia Regala in vederea alegerii unei consoarte princiare, Alfred a cunoscut-o si pe Principesa de Wied. Tânara i s-a parut cam grasa si exagerat de guraliva, motiv pentru care a respins politicos orice oferta conjugala. Ironia sortii a facut ca Principesa de Wied sa devina, peste numai câtiva ani, sotia viitorului Rege Carol I si sa urce pe tronul României Mici cu titlul de Regina Elisabeta!

Tratativele legate de casatoria cu Marea Ducesa a Rusiei, Maria Alexandrovna, singurul copil al Tarului Alexandru al II-lea si al Tarinei Maria, au durat aproape un an, din cauza tensiunilor politice dintre Imperiul Britanic si cel Rus. Pâna la urma s-a cazut, la invoiala si nunta s-a facut in toamna anului 1873, la Londra, unde viitoarea Ducesa de Edinburgh avea sa se mute definitiv. Nu a fost o nunta ca-n basme, asa cum s-ar fi putut crede, deoarece "Queen Victoria" nu isi agrea nora si nici nu era multumita de conditiile casatoriei. Din corespondenta pe care Maria Alexandrovna o intretinea cu mama sa, Tarina Maria, ramasa la Sankt Petersburg in faimosul "Palat de iarna" cu 160 de incaperi, posteritatea a aflat câteva amanunte pitoresti despre viata cotidiana a acestei printese ruse la Londra, in mijlocul celei mai celebre familii regale din lume. "Queen Victoria", dincolo de aureola sa legendara, era o femeie obisnuita si chiar bârfitoare. De cele mai multe ori, spre sfârsitul meselor, o apucau sughiturile. "Putea sa sughita - se confeseaza nora catre mama sa de departe - chiar si de o suta de ori, ca isi cerea scuze de tot atâtea ori!"

Opiniile Reginei Angliei fata de familia Imperiala a tarului erau "demne de o negustoreasa de peste". |n plus, noua Ducesa de Edinburgh era deranjata de eticheta Casei Regale Britanice, considerând ca ea nu este tratata suficient de protocolar, asa cum credea ca merita inaltul sau rang nobiliar si asa dupa cum fusese obisnuita acasa. Cel mai pitoresc amanunt - din punctul de vedere al mentalitatii noastre contemporane - ramâne faptul ca isi instruise servitorii si doamnele de companie sa nu ii intoarca niciodata spatele, oriunde s-ar afla! Acestia era nevoiti sa se retraga de-a-ndaratelea, indiferent daca se aflau intr-o incapere sau in aer liber, pâna dispareau din fata privirilor Ducesei... Din aceeasi corespondenta am aflat ca printesa rusa gasise "Londra oribila, aerul de aici ingrozitor, zidurile cenusii de la Buckingham si Windsor de-a dreptul mohorâte, in comparatie cu palatele noastre in auriu si turcoaz din Sankt Petersburg, iar mâncarea englezeasca pur si simplu infioratoare".

Missy,-era poreclita frumoasa printesa
"Azi, la ora 10.30, dimineata, Alteta Sa, Ducesa de Edinburgh a nascut o printesa. Atât Alteta Sa Regala si Imperiala, Ducesa, cât si Printesa Infanta, se simt perfect". |n acest fel sec, tipic englezesc, era redactat un mic anunt, in ziua de 29 octombrie 1875, expediat telegrafic din Eastwell Park, comitatul Kent, catre redactia cotidianului londonez "Times", in paginile caruia a si aparut, in a doua editie a ziarului din aceeasi zi. Anuntul era semnat de cei trei medici care asistasera la venirea pe lume a viitoarei Regine Maria a României. Dupa câteva luni, micuta a fost botezata (dupa ritul anglican, nu cel ortodox!) "Maria Alexandra Victoria, Printesa a Marii Britanii si Irlandei de Nord". |n treacat fie spus, Regina Angliei nu a fost incântata, considerând ca Victoria ar fi trebuit sa fie primul nume al bebelusei cu ochi albastri si nicidecum cel de-al treilea... Dar tot "Queen Victoria" a fost cea care i-a gasit porecla de alint "Missy", ce va deveni un adevarat prenume in cercul de apropiati ai viitoarei Regine.Curios si interesant, in acelasi timp, ramâne un amanunt istoriografic care merita consemnat in incheierea acestui prim episod al serialului de fata. Din punctul de vedere al marilor Case Regale din Europa secolului al XIX-lea, "certificatul de nastere" care recunoaste, pentru prima data, România Mica drept "principat autonom", adica o considera stat independent, este documentul final al Congresului de pace de la Berlin, ce a avut loc in 1878, la câteva luni dupa incheierea Razboiului de Independenta. Din acest motiv, majoritatea istoricilor occidentali care au scris despre viata Reginei Maria fac o precizare inedita: nepoata a Reginei Angliei si a Tarului Rusiei, cea care avea sa devina Regina României s-a nascut cu exact trei ani inaintea viitoarei sale tari!!

Fata de sotul sau a reusit sa se impuna si pe tot timpul domniei a fost mult mai vizibila. In schimb, cu regele Carol I a intrat repede in conflict inca din primele zile ale sederii in Romania. Maria nu putea sa se conformeze regulilor stricte impuse de Carol la curte, nu agrea atmosfera rigida si a facut tot posibilul pentru a-si castiga libertatea. In amintirile sale, "Povestea vietii mele", descrie lunga confruntare dintre ea si rege, care pana la urma a devenit un compromis: Maria a invatat sa priveasca cu ochi mai ingaduitori regulile casei regale iar Carol a devenit mai maleabil si a acceptat unele lucruri, cum ar fi marea dragoste a printesei pentru echitatie.

Cum spuneam, interesanta ni se pare comparatia Mariei nu atat cu regina Elisabeta sau cu augustul sau sot Ferdinand, ci cu regele Carol. Daca acesta a dorit sa obtina respectul poporului sau, Maria a dorit sa fie iubita si a si fost. Romanii au fost bucurosi sa descopere o viitoare regina pe gustul lor, gata oricand sa se coboare printre ei, fara a renunta insa la majestetea sa, spre deosebire de Carol, care ii va guverna cu o privire rece si o mana de fier, este drept, cat se poate de potrivite daca tinem cont de moravurile romanilor si de prefacerile impuse de epoca.

Viata personala a celei care devenea in 1914, la moartea regelui Carol, regina romanilor, alaturi de regele Ferdinand, a fost una destul de zbuciumata. Ii placeau barbatii frumosi si mai ales cei imbracati in uniforma, iar aventurile sale galante faceau subiectul suetelor romanilor. Gurile rele spuneau ca cel putin unul din copiii Mariei, principesa Ileana, ar fi avut drept tata pe altcineva decat pe Ferdinand, printul Barbu Stirbei, iar ca fiica sa cea mare, Maria, s-ar datora scurtei legaturi cu un tanar locotenent. Zvonurile erau alimentate si de unele dintre doamnele elitei romanesti cu care regina a ajuns in conflict, printre acestea numarandu-se Zoe Sturza sau chiar Martha Bibescu.

Trebuie sa spunem insa ca regina Maria nu si-a dedicat viata exclusiv placerilor si aventurilor sentimentale. Ea a continuat opera sociala si culturala inceputa de Carmen Sylva si a folosit pentru aceasta prestigiul si pozitia sa, mult mai pregnante decat ale predecesoarei sale. De asemenea, in timpul razboiului a organizat si condus un important serviciu de asistenta medicala pentru soldati si nu a ezitat sa mearga deseori pe front printre cei care luptau. Spre deosebire de Elisabeta, regina Maria a jucat si un important rol politic, fiind unul din elementele care au decis intrarea Romaniei in primul razboi mondial alaturi de Anglia, Franta si Rusia. Regele Ferdinand, altfel inteligent si cult, era de o timiditate si nehotarare suplinite de multe ori de puternica personalitate a reginei. La Conferinta de pace de la Paris din 1919 a avut rolul ei, evident neoficial deoarece Constitutia nu-i acorda nici o putere politica.

Maria a atras atentia nu numai romanilor dar si lumii. In 1926 a facut o vizita de o luna in America pe care o parcurge aproape de la un capat la altul intr-un adevarat mars triumfal. Primita destul de rece de puritanul presedinte Coolidge care aflase cate ceva despre faima reginei (s-o fi gandit Maria atunci la Carol I?) a fost in schimb aclamata de americani, surpinsi sa vada o regina frumoasa si foarte eleganta, dezinvolta si neconventionala, care i-a cucerit de la inceput. In sudul statului Washington regina a inaugurat resedinta - muzeu a miliardarului american Samuel Hill care o invitase in mod special. Astazi la Maryhill exista o sala care aminteste de acest moment si care este decorata cu obiecte aduse de regina in 1926. Pe tot timpul vizitei, ziarele americane au facut o intensa propaganda Romaniei, atat de necesara pentru o tara aproape necunoscuta in America.

Publicat de Elena C. la 08:07 luni, septembrie 14

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:10 pm

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:11 pm

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:13 pm

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:14 pm

Regina Maria

"Caracterul este destin"

Alteta sa principesa Maria, nascuta Marie Alexandra Victoria, s-a nascut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, in Marea Britanie, fiind fiica principelui Alfred al Marii Britanii, principe de Saxa-Cobur-Gotha si duce de Edinburg, si a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei. De asemenea, era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.
Regina Maria s-a logodit la 16 ani cu printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului Romaniei, iar casatoria a avut loc la 29 decembrie 1892.
La scurt timp dupa venirea in Romania, calitatile sale o transforma intr-o figura publica binecunoscuta si iubita. A fost supranumita de popor “Mama Regina”, “Mama ranitilor”, “Regina soldat”, datorita actiunilor sale din perioada Primului Razboi Mondial, cand a ajutat soldatii aflati in spitalele de pe front. De asemenea si-a legat numele de viata culturala si artistica din Romania acelor ani.
Maria a devenit regina in 1914, dupa care a inceput o serie de turnee internationale prin care promova interesele Romaniei, cel mai cunoscut fiind cel din Statele Unite ale Americii, din 1926. Desi rolul femeilor in politica, in acea perioada, era cel putin redus (ca sa folosim un eufemism), Regina Maria a fost sfatuitorul cel mai apropiat al Regelui Ferdinand, pana la decesul acestuia in 1927. In momentul in care fiul sau Carol a mostenit tronul, acesta a izolat-o complet de viata publica.
Regina Maria fost mama a sase copii: principele Carol, principesele Elisabeta si Marioara, principele Nicolae, principesa Ileana si principele Mircea.
Regina Maria a fost legata sufleteste de doua locuri: Balcic si Bran, locuri carora le-a imprimat o amprenta ce se poate vedea si astazi. "Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea", spunea Regina Maria.
Se spune ca Balcicul l-a descoperit cu ajutorul lui Alexandru Satmari, care a insistat ca Regina sa mearga in acea zona in 1924. Un an mai tarziu avea sa inceapa constructia domeniului de la Balcic. An de an domeniul a fost infrumusetat cu constructii si celebrele gradini. Datorita Reginei, in acea perioada Balcicul va cunoaste un avant urbanistic. Primaria improprietareste artistii care veneau vara si pictau aici, iar acestia incep a-si construi case.
Regina era iubita in Balcic. I se spunea Sultana, vila sa aduce cu constructiile musulmane, avind un turn precum un minaret. Obisnuia sa se plimbe prin oras si sa imparta bani familiilor nevoiase.
Usor-usor, poate si din cauza izolarii la care o supusese Carol, Balcicul devine locul sau de refugiu. De aceea, in 1933 cand isi intocmeste testamentul, Regina Maria cere ca dupa moartea sa inima sa ii fie depusa in micuta capela pe care o construise pe malul marii: Stella Maris, iar corpul sa ii fie ingropat la Curtea de Arges, alaturi de ceilalti membri ai Familiei Regale.
Trei ani mai tarziu, in 1936, Regina se imbolnaveste. Moare la Sinaia, la 18 iulie 1938, in varsta de 62 de ani.

Dupa ce Bulgaria redobadeste Cadrilaterul, in 1940, inima Reginei Maria a fost luata din Balcic si dusa in Bran, celalalt loc la care Regina tinuse foarte mult. Inima se afla intr-o caseta de argint, aflata la randul ei intr-o caseta de aur incrustata cu pietre pretioase. De aducerea inimii reginei la Bran s-a ocupat printesa Ileana, mostenitoarea castelului Bran. Nici aici nu s-a putut insa odihni. In 1968, regimul comunist trece casetele si inima in patrimoniul asa-zisului tezaur al Romaniei, iar acum se afla, in cladirea Muzeului National de Istorie din Bucuresti. Corpul Reginei se afla inmormantat in biserica Manastirii Curtea de Arges, alaturi de sotul sau, Regele Ferdinand. In prezent, Ministerul Culturii din Romania spune ca inima ramane la muzeu. Regele Mihai a revendicat inima in 2006 si a cerut ca ea sa fie adusa inapoi la Bran si ingropata in firida amenajata in Magura Branului, deoarece Balcicul nu mai este teritoriu romanesc. Ministerul nu o inapoiaza, spunand ca asteapta clarificarea situatiei juridice a Castelului Bran, care a fost retrocedat, in 2007, mostenitorilor printesei Ileana.

In 2008, Romfilatelia a introdus in circulatie o emisiune comemorativa de marci postale dedicata implinirii a 70 de ani de la decesul Reginei Maria. Emisiunea este formata din doua marci postale cu valoare nominala de 1 leu si 3 lei, machetate in coli de 16 timbre plus 4 vignete, minicoli de 8 timbre plus o vignieta si un bloc colita dantelata de 2 timbre.
La inceputul volumului sau autobiografic, Regina Maria a folosit ca motto un citat din Nietzsche: “Caracterul este destin”.
Regina Maria a fost o persoana fascinanta, cu un stil propriu de viata, stil pe care l-a imprimat si domeniului de la Balcic. A colectionat si a creat lucrari artistice, si si-a decorat interioarele si exterioarele cladirilor in care a locuit, fiind unul dintre promotorii curentului Art Nouveau. A militat pentru interesele Romaniei in plan extern, fiind un adevarat ambasador al tarii. De exemplu, in perioada Conferintei de Pace de la Paris, dupa Primul razboi Mondial, a avut intrevederi cu conducatorii Antantei, militand pentru recunoasterea internationala a Romaniei Mari. Dupa incoronarea de la Alba Iulia, in 1922, a efectuat vizite externe in care a facut cunoscuta cultura poporului roman. Un popor pe care l-a iubit si despre care spunea in testamentul sau: “Tarii mele si Poporului meu, cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului. Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca. (...) Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (...) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.”

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:14 pm

Balcic

http://miscarea.net/balcic.html

http://alexandrone.files.wordpress.com/2008/11/dsc04008.jpg?w=470&h=352
http://alexandrone.files.wordpress.com/2008/11/dsc04076.jpg?w=470&h=626

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:16 pm

Regii si Reginele Romaniei Gorgeous%2BMarie

Frumoasă, elegantă, inteligentă şi neînfricată, admirată şi invidiată, devotată trup şi suflet poporului său şi României. "La strălucirea şi duritatea diamantului ea adaugă transparenţa cristalului, o inimă de aur şi o rezistenţă de fier", astfel o descria, cu o precizie desăvârşită, Saint-Aulaire, ambasadorul Franţei la Bucureşti, pe Maria, Regina României.

Jurnalul de duminică vă dezvăluie, începând cu ediţia din 13 februarie, bucurii şi tristeţi din viaţa suveranei, istorisite de Majestatea Sa, denumite cum nu se putea mai potrivit: "Povestea vieţii mele". Veţi descoperi un suflet extrem de sensibil, devotat poporului român, pe care l-a iubit cu întreaga fiinţă.

S-a născut în Anglia, fiind fiica ducelui Alfred de Edinburgh, fiul Reginei Victoria şi al ducesei Maria Alexandrovna, fiica ţarului Alexandru al II-lea. Ar fi putut fi Regina Marii Britanii dacă ar fi rămas pe plaiurile natale şi ar fi acceptat căsătoria cu tânărul care se îndrăgostise de ea, numeni altul decât cel care avea să devină ulterior Regele George al V-lea. I-a fost sortită însă lui Ferdinand al României.

A sosit în regatul de la vărsarea Dunării în 1892, ca Prinţesă de România, şi a fost îngrozită la început de necunoscutul ce i se aşternea în cale, însă a învăţat cu uşurinţă graiul românesc. A purtat tot timpul în gând sfaturile mamei sale, care, în vreme ce fiica sa se afla în prag de plecare, i-a reamintit să aibă grijă la ţinuta pe care o va adopta, aspect care face parte din îndatoririle unei prinţese. Şi nu numai atât: "Mai spusese şi următoarele: «Mergi într-o ţară ortodoxă; să-i cinsteşti Biserica şi slujbele şi să săruţi crucea şi Evanghelia când ţi le prezintă preotul şi, când vezi pe alţii făcând cruce, să faci şi tu.» Şi eu urmai povaţa, cu toate că la început, de câte ori făceam asta, îmi venea să mor de timiditate, crezând, cu oarecare dreptate, că ochii tuturor sunt aţintiţi asupra mea", mărturisea Regina Maria în "Povestea vieţii mele". De altfel, în 1926, Regina Maria s-a convertit la ortodoxie, pentru a fi mai aproape de români.
A plecat spre necunoscuta Românie cu trenul şi a ajuns cu o întârziere de câteva ore, din pricina troienelor de zăpadă. Pe peron, soldaţii Regimentului Vânătorilor de Munte o aşteptau cu muzică şi urale. "Curaj..., acum nimic nu mai putea opri ceasul ursit de soartă pentru prima întâlnire cu cei care aveau să fie poporul meu. Roţile scârţâiră, muzica se auzi tare şi trupele înşirate de-a lungul peronului începură uralele. Uitându-mă sfioasă pe fereastră, îmi plăcu chipul soldaţilor voinici, oacheşti, mici, cu ochi negri, vioi, şi dinţii foarte albi. Aveau uniforme de culoare cenuşie închisă şi purtau pălării ciudate, cu pene lungi de cocoş, ce atârnau foarte jos, într-o parte, la fel ca bersaglierii italieni", povestea Majestatea Sa.

Din dorinţa de a fi cât mai plăcută, Prinţesa Maria era foarte atentă la aspectul ei. Toaletele şi le comanda la diferite case de modă cunoscute, trecând de multe ori peste temutele restricţii ale Regelui Carol I. "În tinereţe, idealul meu erau rochiile purtate de actriţele mari pe scenele pariziene. Nu-mi dădeam seama că uneori mă îmbrăcam în chip prea arătos", mărturisea peste ani Regina Maria. Coroana ei de aur, cunoscută din fotografiile istorice, reprezintă o inestimabilă piesă de artă, lucrată la comanda familiei regale la Casa pariziană Falize. Maria iubea operele de artă şi a avut un gust fin pentru bijuterii, în parte primite la căsătoria cu Ferdinand, în parte lucrate în atelierele europene ale timpului. Gustul ei pentru safire şi perle a determinat-o să colecţioneze piese de o frumuseţe rară, aşa cum, tot datorită bunului ei gust, a achiziţionat o importantă selecţie de porţelan din Danemarca. Pe de altă parte, Regina Maria n-a fost, cu siguranţă, informată de amploarea represiunii răscoalei din 1907, iar când a aflat, a fost mult prea târziu să mai poată face ceva. De atunci a luat decizia de a se îmbrăca foarte des, şi de a apărea în public, în costum de ţărancă româncă. Pasiunea ei pentru costumul tradiţional românesc a creat o adevărată modă, încât majoritatea fetelor de măritat din familiile boiereşti, din perioada în care Maria era Principesă Moştenitoare, aveau în garderoba lor cel puţin un splendid costum popular.

Personalitate puternică, avea să-i cucerească definitiv pe români. Nu a stat deoparte în nici o împrejurare grea. În perioada 1914-1918 şi-a îndeplinit cu prisosinţă îndatoririle, aflându-se în mijlocul celor care aveau nevoie de mângâiere, fie în tranşee, fie în spitale şi în posturile sanitare, printre răniţi şi bolnavi. N-a cunoscut frica de gloanţe şi de bombe, n-a cunoscut teama de molime. În calitate de înaltă patroană a Crucii Roşii, Regina Maria a instituit în 1917 Ordinul Crucea Regina Maria, apoi, mai târziu, a deschis Şcoala de Infirmerie. A dat dovadă de patriotism nemărginit, spunând, la Vălenii de Munte, la cursurile de vară ţinute de Iorga: "Am venit în ţară foarte tânără şi am devenit una din voi".

Regina Maria a avut în minte un mare gând: desăvârşirea României Mari şi s-a dovedit un diplomat înnăscut. După aplanarea disensiunilor existente cu unchiul său, Regele Carol I, pe atunci prinţesă, Maria se va implica prin discuţiile cu acesta, influenţându-şi totodată şi soţul, pe Ferdinand, în privinţa intrării în război de partea Triplei Alianţe. Tot Maria a avut rol esenţial în a-l convinge pe Ferdinand că trebuia să renunţe la gândul de a intra în război alături de Puterile Centrale, demonstrându-i, "matematic", că Antanta va ieşi biruitoare.

În vara anului 1918, Regina Maria a avut un rol important, luând calea Occidentului şi intrând într-un joc diplomatic de câştigare a opiniei publice din Franţa şi mai apoi în Statele Unite. Acest lucru a avut efecte benefice pentru România, care a fost acceptată cu noile ei hotare: România Mare. Pasionată de artă şi cultură, Regina Maria a continuat opera socială şi culturală începută de Regina Elisabeta (Carmen Sylva). Pasiunea Reginei pentru scris a avut rădăcini în educaţia sa englezească.

Regina Maria şi-a adorat copiii şi a avut grijă să fie crescuţi corespunzător rangului. Cel dintâi născut a fost Carol al II-lea, care avea să-i pricinuiască peste ani o enormă suferinţă. Al doilea copil a fost Elisabeta, al treilea, tot o fată, Marioara (Mignon), al patrulea, Nicolae, al cincilea, Ileana, al şaselea Mircea, care s-a stins la vârsta de 3 ani de febră tifoidă. Iată ce nota Regina Maria în "Povestea vieţii mele", despre copiii Majestăţii Sale: "(…) Erau punctul central al vieţii mele. Femeile din rasa mea sunt mame pătimaşe şi nu ne putem închipui lumea fără copii. Toată munca, toată străduinţa şi năzuinţa noastră n-au alt ţel decât a-i modela potrivit idealului nostru, de a-i face fericiţi şi de a le pregăti un viitor frumos. Camera copiilor era miezul vieţii mele şi am putut să mă bucur ani îndelungaţi de plăcerea de a o vedea plină, deoarece numai primii doi copii s-au născut unul după altul, pe când între ceilalţi patru au fost intervale mai lungi(...)".

A fost supranumită "Soacra Balcanilor", nu întâmplător, ci prin prisma căsătoriilor copiilor ei, întărindu-şi astfel relaţiile cu statele importante.

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:17 pm

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:17 pm

Testamentul Reginei Maria

Ţării mele şi Poporului meu,

http://istoriiregasite.wordpress.com/2010/...-reginei-maria/

http://istoriiregasite.files.wordpress.com...aria1.jpg?w=600

Regina Maria

"Caracterul este destin"

http://www.balcic.net/regina%20maria.html

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:18 pm

http://regina-maria-a-romaniei.blogspot.com/

http://regina-maria-a-romaniei.blogspot.co...gina-maria.html

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:18 pm

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:19 pm

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:20 pm

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:21 pm

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:22 pm

Interviu cu Regina Maria a Romaniei

Interviu cu Regina Maria:”Mai bine sa mor decât să văd un nou război!”
(Istorie)
Regina Maria si-a legat numele pentru totdeauna de faurirea Romaniei Mari, in straie de sarbatoare, in mareata zi de 1 decembrie 1918, pe un cal negru, intra alaturi de regele Ferdinand in capitala tarii.
Voi prezenta cititorilor revistei, un interviu din anul 1934 dat de suverana ziarului englez "Daily Expres".

Aceasta se gasea in localitatea Moedling, situata la ? de ora de Viena. Discutia a avut loc la inceputul lunii ianuarie a anului in vila reginei. Martor a fost si un maresal regal. "Deasupra mea culorile Romaniei: rosu, galben, albastru, falfaiau in bataia vantului. Soarele patrundea in odaia placuta. Cu greu s-ar putea inchipui o scena mai odihnitoare in aceasta lume fara odihna... Era ziua de botez a celei mai mici nepoate, Maria Ileana. Parea de necrezut... Regina Maria imbracata in albastru si cenusiu, avea in jurul gatului doua siraguri de perle mari cat boabele de fasole! Nu parea nici mai batrana, nici mai putin frumoasa decat fiicele sale!

A venit vorba de dificultatile Romaniei, de Duca, premierul asasinat (pe 29 decembrie 1933). "Acesta, spunea ea, a fost ucis pe la spate de un asasin misel. Mi-a fost prieten vreme de 30 de ani. Un om priceput, credincios tarii, credincios regelui sau... De ce a trebuit sa moara asa?" isi strange mainile si se dojeneste singura. "M-am retras din politica, adauga dupa o clipa. Nu pot vorbi despre aceste lucruri. Va pot spune numai ca Romania este o tara pasnica. O iubesc din toata inima. Cer lumii sa stie ca desi Romania trece prin timpuri rele, ea va invinge pana la capat..."

Cerandu-i-se parerea despre o problema de mare interes, aceea a anti-semitismului, ea da urmatorul raspuns: "O tara are dreptul sa se apere impotriva tuturor inamicilor. Eu nu sunt antisemita. Am multi prieteni buni, evrei. in tara mea ei nu reprezinta insa 80% dintre profesionistii medicinei. Eu nu pot judeca de pe pozitiile lui Hitler!"

În privinta rolului femeii in societate, ea critica din nou extrema dreapta: "Nu se poate restrange activitatea lor. Nu poti infrunta femeile; cand primul entuziasm al represiunii lor a trecut, s-a vazut ca ele au ramas tot atat de tari. Sunt mult mai multe femei in lume decat barbati. De ce sa nu ingadui acelor femei care nu se pot casatori sa munceasca si sa-si castige singure existenta?"

Întrebata fiind despre felul in care vede relatiile dintre statele Europei, ea da un raspuns cu valoare de premonitie: "Chibzuiesc adesea cu regret asupra zilelor care au trecut. As dori ca idealul Statelor Unite ale Europei sa se implineasca! Omul care va aduce una langa alta, Franta de Germania, intr-o astfel de confederatie isi va face numele istoric!"

Venirea la putere in urma cu un an a lui Adolf Hitler in Germania, politica revansarda a acestuia, indreptatesc intrebarea finala despre posibilitatea unui razboi mondial. La aceasta intrebare ea da urmatorul raspuns: "As vrea mai bine sa mor decat sa vad izbucnind un nou razboi!"
Pe 18 iulie 1938, in palatul Pelisor, Regina Maria s-a stins din viata.
Pe 1 septembrie 1939 izbucnea cel de-al doilea razboi mondial... .

http://mellymirror.blogspot.ro/2011/12/interviu-cu-regina-maria.html

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:25 pm

Regii si Reginele Romaniei 7b575e57688d67b33676d406c637c9fe_9a4d44cf8f

Regina Maria, în poze şi poveşti necunoscute

Citiţi mai mult: Regina Maria, în poze şi poveşti necunoscute > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/regina-mar...l#ixzz1fMFBYjBd
EVZ.ro

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:29 pm

Regii si Reginele Romaniei Queen_Mary_of_Romania

Viata pasionala a Reginei Maria

http://www.miculparis.ro/orasul/personalitati/viata_pasionala_a_reginei_maria.html

Subiect: Re: Regii si Reginele Romaniei Mier Ian 09, 2013 9:29 pm

Regii si Reginele Romaniei Regina_maria_inaltimea_sa_seducatoarea-945

Regina Maria – Inaltimea Sa

http://www.revistatango.ro/regina_maria_inaltimea_sa_seducatoarea-945.html