Canuta om sucit de I.L.Caragiale
povestit de Rush

A fost odata ca niciodata un om care nu s-a potrivit cu lumea asta de sucit ce era, Canuta. Maica’si ii venise sorocul sa nasca de lasata secului inainte de postul Pastelui. Pana a venit moasa satului, care in acea seara chefuise la arendasul mosiei, copilul s-a grabit si a venit pe lume. A venit si timpul botezului, Radu, Raducanu, Canuta fara praznic in calendar. Popa a izbutit de doua ori sa-l cufunde in cadelnita dar a treia oara l-a scapat minunadu-se tare ca in toata viata lui de preot nu i se intamplase sa vada un copil mai sucit ca acesta. Parintii lui s-au prapadit si Canuta ramase in grija bunicii care l-a dus la oras si l-a dat la scoala. Dar si acolo ii iesea totul pe dos. Invatatorul il intreba ceva, el raspundea la o intrebare anterioara sau chiar la una de cu o zi inainte. A chemat omul pe bunica’sa si i-a spus sa-l dea la “mestesug” sa invete o meserie ca de carte nu era bun. L-a luat bunica si l-a dus ucenic la un bacan. Intr-o zi acesta ii umplu un cos cu merinde si douazeci de sticle cu vin si-l trimise la un musteriu. Ninsese afara si prin dreptul bacaniilor era imprastiata cenusa ca sa nu alunece oamenii dar Canuta o lua pe o scurtatura. Pe drumul acela trecu o birja si-l sperie grozav de cazu cu tot cu cos. Cand se ridica si ridica si cosul se minuna ca acesta era mai usor si cand se uita mai bine din acesta curgea vinul ca prin sita. Nu si-a mai continuat drumul ci s-a intors la stapan care i-a dat o mama de bataie zdravana incat lui Canuta nu-i mai arse de mancare si se culca dormind bustean. In alta zi il trimise la alt musteriu si veni dupa ceva vreme si stapanul ii arse doua palme peste urechile inghetate si asa cum era el om sucit isi spuse ca mai tare il dureau urechile decat bataia din ajun.
A plecat de la bacan ducandu-se inapoi la bunica apoi a mai schimbat cativa stapani, a intrat in politica si alegea un partid care cand intra la putere el se muta in opozitie. Niciodata cum era firesc. I-a venit si vremea insuratorii, prima oara l-a pacalit soacra care i-a fagaduit o zestre si apoi nu i-a mai dat-o. Apoi l-a inselat nevasta, prima oara a tacut, a doua oara n-a prea zis mare lucru. Dar intr-o zi in apropiere de Blagovisteni a venit acasa cu un peste mare si a pus femeile sa-l gateasca si acestea l-au uscat. Atat a rabdat Canuta al nostru si a facut hartie de divort. Dar tribunalul era inchis caci era sarbatoare.

Trecu o vreme si se intalni cu nevasta-sa care se plimba in Piata Teatrului plangand ca o doare o masea si nu trezise dentistul caci acesta se odihnea. Il ruga pe Canuta sa o insoteasca in cabinet si apoi se impacara.

A murit Canuta dintr-o cauza banala. Ii ceru unui amic un imprumut si acesta il refuza si el s-a enervat asa tare ca s-a inecat si pana seara a murit. Dupa sapte ani la parastas il dezgropara dupa datina si-l gasira sucit in mormant facand preotul sa spuna ca omul nu era mort cand a fost ingropat, dar nevasta-sa ii spuse ca asa fusese toata viata lui un om sucit.