Gheorghe Dinica
In acest colt al amintirilor, as vrea sa ne exprimam parerea liber fara google sau alte pagini de pe internet. Pentru ca fiecare dintre noi are undeva ascuns in suflet amintirea lui Gheorghe Dinica, “Gigi”, cum ii spuneau apropiatii si eu la randul meu ii spunem asa in gand simtindu-ma apropiata de el, pentru ca el s-a vrut apropiat de fiecare dintre noi, pentru ca ne-a iubit pe fiecare in parte si ne-a daruit iubirea si talentul sau prin filmele si piesele de teatru pe care ni le-a lasat. Pentru mine Gheorghe Dinica a fost actorul care a intrat in “casa” mea inveselindu-ma, care a intrat in “casa” mea simplu si fara urma de prefacatorie si mi-a lasat amintiri la care ma intorc intotdeauna cu placere. Intr-un interviu cu sotia lui d-na Gabi, imediat dupa ce el a plecat, aceasta spunea ca si atunci cand se vorbeau despre lucruri serioase gasea o portita de a o transforma in gluma. Ea spunea ca la o discutie de acest gen i-a spus :
”- Gigi avem si noi o varsta ar trebui sa ne gandim sa luam locuri de veci !”. El i-a raspuns razand :”- Pe mine ma ingroapa primaria !”, “- Dar totusi si eu ar trebui sa ma gandesc la asta, ce fac daca n-ai unde sa ma duci? “, iar el cu umoru-i binecunoscut i-o tranteste :”- Draga mea tu fa gestul si ma descurc eu !”
Acest dialog l-am reprodus din memorie dar esentialul acesta e. Nu pot sa trec peste rolurile celebre, (sunt atat de multe ca mi-e si greu sa le enumar pe toate), dar cele pe care mi le aduc aminte si pe care cred ca le stiti si voi sunt din filmul “Columna” unde l-a interpretat pe Bastus dand replica celebra
“In nemernicia mea ca un caine turbat am muscat mana care m-a crescut….”, in filmul lui Sergiu Nicoalescu, “Ultimul cartus”…” Nu trage domn’ Semaca sunt eu Lascarica..”, intr-un film extraordinar “Filantropica in care spune :” Mana intinsa care nu spune o poveste nu capata pomana…Fii profesionist ce dracu’”. Va las cateva din secventele celebre si un cantec care, spunea el i-a caracterizat viata. In speranta ca v-am captivat atentia va las sa va bucurati de maestrul care a plecat putin dar el ramane cu noi atata vreme cat ne gandim la el.
[justify]
Bastus
Puiut - Filantropica

Foarte bun topicul rush !

Iti multumesc Utzy chiar nu stiam daca procedez cum trebuie !

Stefan Iordache
In coltul meu cu amintiri pe care nu vreau sa le uit pentru ca altfel ei au sa dispara, m-am gandit ca nu se poate sa nu vi-l aduc si pe Stefan Iordache bunul prieten al lui Gheorghe Dinica. Daca si-au impartit scena, viata, muzica, filmul si paharul impreuna de ce sa nu stea si la noi tot impreuna ?.
Uitandu-ma in filmografia lui imi dau seama ca ne-a iubit si ne-a lasat multe amintiri, ne-a lasat inima lui mare care si-a daruit-o pentru ca noi sa nu-l ascundem intr-o arhiva prafuita. Nici nu cred ca se poate, avand in vedere ca in orice film, piesa de teatru, cantec, a pus cate o picatura si nu intotdeauna aceeasi care ne-a facut sa ne intrebam, daca e acelasi actor din precedentul proiect. Nici un personaj n-a semanat cu altul, fiecare avand personalitatea lui, mimica lui, chiar daca in fapt numele de Stefan Iordache ramanea neschimbat. Pentru ca el sa se bucure si pe noi sa ne bucuram, inca putin, de el va las cateva secvente memorabile.
Rush

P.S. Am citi mai daunazi despre casa lor de la Gruiu. Aveau o casa simpla taraneasca fara un design modern asa cum se construiesc cele din ziua de azi. Omul care are si astazi grija de ea spunea ca totul e asa cum au lasat ei inainte de plecare, de parca asteapta sa se intoarca. Stefan Iordache si sotia lui aveau trei pisici, Mache, Cascarache si Timofte.

- Mahnirea lui Stefan Iordache - ultima scrisoare

- Stefan Iordache si Florin Chilian

Si o melodie draga mie si cred ca si voua tuturor. Vocea dumnealui calda si grava te fac sa te gandesti ca suntem mai saraci fara el dar si mai bogati ca am fost contemporani cu el.


- Sa-mi canti cobzar !

Jean Constantin

Biografie

Jean Constantin s-a născut la 21 august 1928 la Techirghiol, în judeţul Constanţa. A debutat pe scenă la Teatrul de Stat Fantasio, din Constanţa, în 1957.

A fost investit drept Cavaler de Malta al Ordinului „Sf. Ioan” de la Ierusalim, in cadrul unui ceremonial desfasurat intr-o sala a Muzeului de Istorie a Bucovinei din Suceava. Jean Constantin e un personaj atat in viata reala, cat si in filme. „Pata de culoare", cum se autointituleaza, fie ca e vorba de Ismail, Parpanghel sau Somali, din, Roming.

Ii placea de mic sa spuna poezii, iar parintii il incurajau, mama lui avea voce, iar tatal lui era comic. Viata maestrului Jean Constantin a fost muncita, a făcut naveta cu trenul, chiar si cu caruta ca sa ajunga la teatru, dar a depus suflet in tot ce facea, altfel, maestrul spunea ca: "dacă nu trece prin tine, publicul te simte ".

Actorul a jucat în circa 80 de filme, cum ar fi "Baronul Ecluzei" (1960), "Răzbunarea haiducilor"(1968), "Zile de vară" (1968), "Prea mic pentru un război atăt de mare" (1969), devenind celebru în anii '70, cu seria de filme de comedie "B(rigada) D(iverse)", unde a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu şi Iurie Darie, dar şi "Nea Marin miliardar" (1979), unde i-a avut colegi Amza Pellea, Sebastian Papaiani, Draga Olteanu-Matei, Stela Popescu şi Ştefan Bănică. Totodată, Jean Constantin este foarte cunoscut şi pentru rolul lui Ismail din "Toate pânzele sus", de Mircea Mureşan.
A locuit in Constanta unde este cetatean de onoare al orasului. Aflat la a treia casatorie, actorul isi prezinta sotia drept o gospodina desavirsita, este vorba despre Elena Jean, fosta sotie a lui Gheorghe Cozorici, care a lucrat la Teatrul Naţional 40 de ani ca sufleor.

https://www.youtube.com/watch?v=dTvSx2R4thM - Dem Radulescu si Jean Constantin

https://www.youtube.com/watch?v=Gzn9KE0lork - Fir-ar mama ei de viata