Sarbatorile din an.Obiceiuri si traditii.Credinta

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Sarbatorile din an

Obiceiuri si traditii

Credinta

Ai pierdut bogatia ?
N-ai pierdut nimic .
Ai pierdut sanatatea ?
Ai pierdut ceva .
L-ai pierdut pe Dumnezeu ?
Ai pierdut totul !

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Buna-Vestire

Buna-Vestire este o sărbătoare creștină celebrată în data de 25 martie a fiecărui an.

O sărbătoare a „Vestirii Nașterii Domnului” se ținea în Răsărit încă din anul 550, la 25 martie. La Roma s-a introdus în sec. VII.

Data de 25 martie este la 9 luni înainte de Crăciun (sărbătoarea Nașterii Domnului) și amintește de ziua în care Arhanghelul Gabriel îi vestește Fecioarei Maria că a fost aleasă să devină mama lui Iisus Christos.

Buna-Vestire făcută Mariei inaugurează „plinirea timpului” (Gal 4, 4), adică împlinirea făgăduințelor și pregătirilor venirii lui Hristos. Maria este chemată să-l zămislească pe Fiul lui Dumnezeu. Încuviințând, a devenit Născătoare de Dumnezeu.

Uimindu-se de cele petrecute cu Maria, Sfântul Augustin își imaginează că se adresează îngerului, întrebând: „Spune-mi, îngere, de ce s-a petrecut aceasta cu Maria?”. Îngerul îi arată că răspunsul este cuprins chiar în cuvintele salutului: „Bucură-te, cea plină de har!” (cf. Sermo 291, 6). Origen observă că niciodată un asemenea titlu nu a fost dat unei ființe omenești și nu mai apare în niciun alt loc din Sfânta Scriptură (cf. In Lucam 6, 7).

Maria primește cu disponibilitate „valul de iubire” a lui Dumnezeu care se revarsă în ea. Și prin aceasta este o ucenică desăvârșită a Fiului ei, care, în ascultare față de Tatăl, își împlinește libertatea și tocmai astfel își exercită libertatea, ascultând.

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Sarbatoarea Floriilor

In fiecare an, cu o saptamana inainte de ziua Pastelui, se serbeaza Floriile

In fiecare an, cu o saptamana inainte de ziua Pastelui, se serbeaza Floriile. Aceasta sarbatoare simbolizeaza intrarea in Ierusalim a Domnului Iisus Hristos, care, intors din cetatea Efraim, hotaraste sa mearga in orasul sfant. In cinstea lui, oamenii l-au intampinat cu flori si ramuri inverzite, intinzand in calea lui chiar si hainele lor.

Se pare ca denumirea populara a sarbatorii vine si de la zeita romana a florilor, Flora, peste care s-a suprapus intrarea Domnului in Ierusalim. Tot de la Flora vine si semnificatia de renastere a naturii, insa potrivit specialistilor, cel mai mult primeaza semnificatia crestina a evenimentului.

Subiect: Obiceiuri si traditii Vin Apr 06, 2012 4:09 pm

Obiceiuri si traditii

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Obiceiurile de Florii

Obiceiurile de Florii sunt diversificate, in functie de zona geografica.

Fiind zi de serbare a vegetatiei, ea are ca simbol ramurile de salcie. Traditia spune ca inainte de Duminica Floriilor se strang brate intregi de ramuri inmugurite de salcie si se duc la biserica, pentru a fi sfintite de preot.

Un alt obicei este acela, ca fetele care nu sunt inca maritate, sa puna sub perna o oglinda si un pieptan, pentru a isi gasi jumatatea.

In Muntenia exista o supersititie conform careia oamenii nu se spala pe cap in ziua de Florii, intrucat aceasta este duminica in care infloresc copacii si din aceasta cauza oamenii pot sa albeasca.

In unele zone din tara se merge cu Salcioara si Lazarea – colind dedicat zeitei vegetatiei.

In Muntenia si Oltenia fetele se strang in grupuri si canta aceasta colinda, care vorbeste depre drama lui Lazar.

Cel care se impartaseste de Florii are mari sanse sa i se implineasca orice dorinta isi va pune cand se apropie de preot.

Cu ocazia Mosilor de Florii, femeile coc placintele pe care le dau de pomana saracilor ca sa nu moara de dorul lor, asa cum a patit mama lui Lazar.

Traditia mai spune ca asa cum va fi vremea de Florii, asa va fi si in prima zi de Pasti...

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Floriile sau Duminica Floriilor reprezinta celebrarea intrarii Domnului Iisus Hristos in Ierusalim.

Sarbatoarea Floriilor se serbeaza in ultima duminica dinainte de Sfintele Sarbatori Pascale si este o zi cu dezlegare la peste.

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Sarbatoarea Floriilor

Oamenii merg la biserica de unde iau crengute de salcii sfintite, iar in unele zone aceste crengute se pun la ferestre sau la usi si se pastreaza pana anul urmator.

In anumiteareale, se taie iarba verde si se pune la usa ca semn al rodniciei agricole.

In Muntenia exista o supersititie conform careia oamenii nu se spala pe cap in ziua de Florii deoarce aceasta este duminica in care infloresc copacii si din aceasta cauza oamenii pot sa albeasca.

Exista si o alta credinta de Florii conform careia asa cum este vremea in aceasta zi asa va fi si in ziua de Paste.

In unele zone din tara se merge cu Salcioara si Lazarea – colind dedicat zeitei vegetatiei. In Muntenia si Oltenia fetele se strang in grupuri si canta aceasta colinda, care vorbeste depre drama lui Lazar.

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Legenda iepurasului de Paste

Iepurasul de Paste.

Exista mai multe legende legate de aparitia iepurasului de Paste! Una dintre ele vorbeste despre o zeita anglo-saxona, care avea un iepuras pe care il purta pretutindeni cu ea. Se spune ca tocmai acest iepuras a vopsit pt prima data ouale intr-o zi frumoasa de primavara.

O alta legenda a aparitiei iepurasului de Paste isi are originile inca din timpurile precrestine, cand iepurasii erau considerati animalele cele mai fertile si existenta lor reprezenta nasterea unei vieti noi.

Se spune ca spre sfarsitul iernii, zeita Eastre a gasit o pasare ranita pe camp. Pentru a-i salva viata, zeita a transformat-o in iepuroaica, aceasta pastrandu-si caracteristica de a depune oua. In semn de multumire ca a salvat-o de la moarte iepuroaica orneaza ouale pe care le-a facut si i le-a daruiat zeitei. Atunci a aparut si traditia ca iepurasul sa aduca copiilor cadouri si oua de vopsite, sau mai recent de ciocolata.

O alta legenda spune ca iepurasul a aparut prima data pe meleagurile Germaniei. In carti iepurasul de Paste este metionat in jurul anului 1500, dar se crede ca traditia acestuia in Germania este mult mai veche.

De asemenea, in jurul anului 1800 in Germania au fost facute pentru prima data prajituri in forma de iepuras care aveau o compozitie din zahar si aluat. Tot in aceeasi perioada, atat in Franta cat si in Germania apar primele oua din ciocolata.

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Obiceiri de Florii - ramurile de salcie

In ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserica, pentru a-L intampina tainic pe Hristos. Ele sunt sfintite si puse la icoane. Se credea ca nu e bine sa renunti la aceste ramuri daca nu au venit celelalte Florii. Oamenii le puneau si pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta sa rodeasca. Exista credinta ca abia acum pomii prind putere sa rodeasca. De aceea, nu se plantau pomi inainte de Florii, de teama ca acestia sa nu ramana fara rod.

In ziua de Florii, stupii erau impodobiti cu ramurile de salcie sfintite, ca albinele sa se bucure de binecuvantarea divina.

In unele sate, matisorii erau aruncati in curte cand incepea sa bata grindina. Insa, ramurile de salcie aveau in principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate.

Ramura de salcie sfintita era utilizata si in scopuri terapeutice. Oamenii inghiteau matisori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriti de diferite boli. Batranele se incingeau cu salcia ca sa nu le mai doara salele. Exista si obiceiul ca parintii sa-si loveasca copiii cu nuielusa de salcie, cand veneau de la biserica. Credeau ca asa vor creste sanatosi si intelepti.

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Sarbatoarea de Paste

Pastele crestin isi are originea in Pastele evreiesc, numit Pesach. Aceasta sarbatoare dureaza 8 zile si, spre deosebire de Pastele crestin care nu are o data fixa ci trebuie sa cada intr-o Duminica, Pesach-ul este o sarbatoare cu data fixa si poate sa inceapa in orice zi a spatamanii. Prin Pesach evreii sarbatoresc eliberarea din robia egipteana.
Pentru prima data, Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos (conform Scripturilor, data la care evreii au parasit Egiptul). In Vechiul Testament (Exodul/Iesirea) este prezentat felul in care se sarbatorea Pastele in timpul lui Moise.
Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, in fiecare dintre familiile evreilor a fost sacrificat cate un miel. Apoi, cu sangele mielului au fost unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau. In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intii nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa singele mielului (a 10-a plaga trimisa de Dumnezeu pentru a-i pedepsi pe egipteni). In casele evreilor nu a murit nimeni pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus singele mielului pe usile lor.

Semnificatia Pastelui crestin difera fundamental de semnificatia Pesach-ului. Prin aceasta sarbatoare crestinii sarbatoresc Invierea lui Iisus Hristos, triumful asupra mortii, triumf care a devenit triumful tuturor oamenilor care il primesc pe Iisus in viata lor. Iisus a suferit si a murit pentru cruce pentru pacatele oamenilor, pentru a scapa omenirea de povara pacatului primordial si apoi a inviat din morti aratind lumii ca moartea fi invinsa.

Prin Iisus Hristos, Dumnezeu a reinnoit legamantul facut cu israelitii si acest legamant nu se mai adreseaza doar evreilor ci tuturor oamenilor care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos.
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." Ioan 3:16

In ultima seara petrecuta impreuna cu apostolii, Domnul Iisus Hristos a instituit noua sarbatoare a Pastelui. Masa de Paste a capatat o noua semnificatie: "Luati, mancati; acesta este trupul Meu" a zis Domnul despre painea de Paste. "Acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou".
Pentru a intelege semnificatia cinei de Paste putem sa citam Evanghelia dupa Ioan (Ioan, VI 47-58)

"47. Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce crede in Mine are viata vesnica.
48. Eu sunt painea vietii.
49. Parintii vostri au mancat mana in pustie si au murit.
50. Painea care se coboara din cer este aceea din care, daca mananca cineva, nu moare.
51. Eu sunt painea cea vie, care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta viu va fi in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau intre ei, zicand: Cum poate Acesta sa ne dea trupul Lui sa-l mancam?
53. Si le-a zis Iisus: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi.
54. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevarata mancare si sangele Meu, adevarata bautura.
56. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatal cel viu si Eu viez pentru Tatal, si cel ce Ma mananca pe Mine va trai prin Mine.
58. Aceasta este painea care s-a pogorat din cer, nu precum au mancat parintii vostri mana si au murit. Cel ce mananca aceasta paine va trai in veac."

Prin Invierea lui Hristos putem intelege scopul existentei omenesti, putem privi spre "zarea vesniciei", putem intelege si accepta moartea: ne-am nascut pentru a trai si muri, murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos.
"Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Iisus Hristos, Domnul nostru." Romani 6:23

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Simboluri Pascale

Pe masura raspandirii crestinismului, simbolurile si evenimentele de primavara au fost asociate cu Sarbatoarea Invierii. Iata ce ne duce imediat cu gandul la Paste:
Ouale rosii

Este unul din cele mai vechi simboluri pascale din lume. Forma sa ovala inglobeaza picatura de ploaie si semintele, doua elemente datatoare de viata. Oul insusi reprezinta viata si reinnoirea naturii, cu atat mai mult cu cat pasarile isi depun ouale in aceasta perioada, importanta sa fiind amplificata de faptul ca popoare precum persii sau egiptenii au credinta ca viata a inceput de la un ou. In antichitate, in Roma, China si Grecia, ouale se daruiau ca si cadouri de primavara, iar in Evul Mediu membrii familiei regale daruiau oua invelite in foi de aur.
Obiceiul vopsirii oualor este inca practicat in Europa si Asia, dar spre deosebire de alte regiuni, unde obiceiul chiar a disparut, la noi a ajuns a fi o adevarata arta prin tehnica, materialele si simbolistica folosite.
In folclor exista diverse legende despre inrosirea oualor, cea mai raspandita fiind cea conform careia Maica Domnului, venind la fiul sau, a asezat cosul langa cruce, acestea inrosindu-se cu sangele lui Iisus. Vazand ouale rosii, Hristos a spus: "De acum inainte faceti si voi oua rosii intru aducere aminte de rastignirea mea".
Rosul simbolizeaza pe de o parte focul, care purifica, precum si sangele Domnulu, rastignit pentru mantuirea pacatelor omenirii.
Ciocnitul oualor reprezinta sacrificiul divinitatii pentru iertarea pacatelor si se bazeaza pe reguli clare: barbatul sau persoana mai in varsta rosteste "Hristos a inviat!" si ciocneste capul oului de cel al partenerului, care raspunde prin formula "Hristos a inviat!" Traditia populara considera oul rosu ca avand puteri tamaduitoare si de indepartare a raului, aducand sanatate, frumusete si spor.

Mielul

Era deseori adus drept sacrificiu catre Dumnezeu, adus de catre poporul evreu. Prin extrapolare, Iisus s-a sacrificat intru iertarea pacatelor omenirii. Astfel, crestinii au vazut in miel un simbol al Invierii si multe sunt popoarele care servesc miel la masa de Paste.
Cea mai veche rugaciune de binecuvantare a mieilor a aparut in secolul VII d.Hr., intr-o manastire din Italia, iar in urmatoarea perioada obiceiul de a consuma miel la masa de Paste a fost adoptat de catre insusi Papa.
Utilizarea mielului s-a dezvoltat in timp, astfel ca in prezent mielul apare pe masa pascala si sub forma de fursecuri.
Totodata, se considera aducatoare de noroc vederea unui miel, in special in aceasta perioada; diavolul poate lua forma oricarui animal, mai putin cea a unui miel, acesta fiind un simbol religios.
Vezi retete speciale pe baza de miel, pentru Masa de Paste!
Iepurasul

Iepurasul, ca simbol al Pastelui si mesager al cadourilor pentru copii, isi are originea in Germania, unde e mentionat in carti inca din secolul al XVI-lea.
In dimineata de Paste copiii asteapta cu nerabdare cadourile iepurasului care sunt in general ascunse prin casa sau gradina. Daca initial era vorba de figurine de ciocolata reprezentand iepurasi sau oua de ciocolata oferite copiilor, incet incet s-a adoptat ideea de a oferi cadouri tuturor celor dragi. Citeste mai multe despre iepurasul de Paste! Click aici
Pasca

Pasca este un cozonac rotund, din aluat dospit umplut cu branza de vaci, stafide, smantana etc, care se mananca de obicei la Pasti de catre crestinii ortodocsi. Fata este impodobita cu aluat rasucit si la mijloc se face o cruce. Conform traditiei, cojile oualor folosite la pregatirea acesteia sa fie aruncate intr-o apa curgatoare, iar inainte sa fie bagata la cuptor se rostesc cuvintele "Cruce-n casa,/ Cruce-n piatra,/ Dumnezeu cu noi la masa,/ Maica Precesta pe fereastra".
Povestea spune ca Iisus, umbland cu Apostolii, a fost foarte bine primit de un om, care la plecare le-a dat si paine pentru drum, fara ca acestia sa bage de seama. In timp ce mergeau, Apostolii l-au intrebat de Iisus cand cade Pastele, iar acesta le-a raspuns: "Cand veti gasi paine de grau in traistele voastre". De atunci femeile pregatesc pasca numai din faina curata de grau, cernuta printr-o sita deasa.
Invata sa faci si tu pasca de Paste!
Crucea

Crucea este unul din cele mai vechi si raspandite simboluri ale umanitatii, fiind asociat cu divinitatea inca de la aparitia primelor civilizatii istorice. Aceasta a fost declarata simbol al crestinatatii in anul 325 d.Hr. de catre imparatul Constantin, in cadrul Consiliul de la Niceea.
Mantuitorul a restabilit echilibrul intre Divinitate si oameni prin jertfa sa pe cruce, a luat asupra sa toate nelegiuirile noastre, asadar aceasta reprezinta un element al mantuirii fiintei umane si dovada nemarginitei iubiri a lui Dumnezeu pentru creatia sa.
Moartea pe cruce se desavarseste prin Inviere, care a innoit firea umana, definitivandu-se astfel procesul de innoire si indumnezeire a omului. In acest context, crucea insasi are puterea de a produce Invierea, de a birui asupra raului si mortii.
Asadar intre inviere si cruce exista o legatura nevazuta, acestea completandu-si reciproc valorile simbolice.
Lumanarea de inviere

In noaptea Invierii credinciosii care merg la slujba iau cu ei o lumanare. Aceasta este aprinsa la miezul noptii de la preot, care ii indeamna sa vina sa ia lumina in timp ce canta "Hristos a inviat..." si o tin astfel aprinsa pe toata durata slujbei. Dupa incheierea acesteia, fiecare om se intoarce cu lumina acasa.
Lumanarea este stinsa in grinda casei si multi o pastreaza tot timpul anului pentru a o aprinde in caz de primejdie sau in timpul furtunilor.
Aceasta este simbolul suprem al Invierii, al biruintei vietii, luminii si bunatatii divine asupra a tot ceea ce este rau pe pamant.

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Pastele

Pastele este sarbatoarea religioasa care marcheaza sacrificiul lui Iisus Hristos pentru crestini si Invierea Sa. Aceasta sarbatoare religioasa este intalnita in cadrul crestinismului si iudaismului. Cateva obiceiuri realizate in cele trei zile si in Saptamana Patimilor de dinaintea acestora aveau loc si in Antichitate, inainte de sarbatoarea Invierii Domnului. In fiecare an, la jumatatea primaverii, credinciosii sarbatoresc Invierea lui Iisus Hristos si izbavirea pacatelor lumesti. Odata cu sarbatoarea spirituala are loc si cea trupeasca in care, dupa un post lung, oamenii au din nou sansa de a se bucura de bucate specifice perioadei si sarbatorii. Ca si in perioada Craciunului, si de Paste se servesc bucate traditionale specifice sarbatorii, de aceasta data pasca, drobul de miel si ouale rosii fiind cele care fac cu ochiul de pe mese.

Pastele este o sarbatoare extrem de importanta in calendarul ortodox, in aceasta perioada sarbatorindu-se invierea lui Iisus Hristos. Acest eveniment este considerat unul fundamental in cadrul crestinismului pentru ca fiul lui Dumnezeu este rastignit pe cruce in Vinerea Mare si reinvie in a treia zi. Sarbatoarea invierii este specifica ortodocsilor si catolicilor, crestinilor in general, insa exista si religii care nu sarbatoresc acest eveniment ecleziastic.

Originea Pastelui

Pastele isi are originea in cultura evreiasca. Insusi cuvantul pasti este imprumutat din ebraica, „Pesah” insemnand trecere. La randul sau, cuvantul „Pesah” este imprumutat de la egipteni de catre evrei. Paseha era sarbatoarea evreiasca a azimilor in care se sarbatorea trecerea prin Marea Rosie si eliberarea evreilor de robia Egiptului. Aceasta sarbatoare coincidea cu prima luna plina care aparea dupa echinoctiul de primavara. Denumirea de Paste a fost pastrata si de crestini pentru ca prima sarbatoare a invierii lui Hristos de dupa crucificarea sa a avut loc in aceeasi zi cu pastele evreilor din anul 33. In afara datei de sarbatorire insa nu mai exista similaritati intre Pastele crestin si cel evreu.

Numele Pastelui mai are o interpretare specifica acelora ce apartin de cultele catolice. Aceasta presupune ca pasti provine de la „pascha”, termen ce inseamna in limba greaca suferinta. In unele limbi de origine germanica, Invierea Domnului este sarbatorita dupa numele zeitei Eostre. In Germania, Ostern este numele pastelui, iar in limba engleza acesta se traduce prin Easter.

Sarbatoarea pastelui are loc dupa o perioada lunga de post in care credinciosii se abtin de la mancarea de frupt: carne, lapte, oua, si de la activitati pamantesti pacatoase pentru a se purifica. Tot in aceasta perioada se comemoreaza si evenimentele petrecute inainte de crucificarea si invierea Domnului. Acest post este intitulat Postul cel Mare pentru ca este cea mai lunga perioada de infranare de peste an. Ultima saptamana de post porneste de la Duminica Floriilor in care se serbeaza intrarea lui Iisus in Ierusalim. Aceasta saptamana poarta numele de Saptamana Mare, in fiecare zi avand loc o slujba religioasa speciala care comemoreaza patimile suferite de Iisus pana la rastignire.

Pastele nu se sarbatoreste in fiecare an la aceeasi data, acesta fiind calculat in functie de doua fenomene. Desi fundamentele dupa care sarbatoarea se ghideaza sunt crestine, cele doua fenomene care stabilesc data pastelui sunt de ordin astronomic. Dupa echinoctiul de primavara se ia in considerare pozitia Lunii. In prima duminica de dupa prima luna plina care urmeaza echinoctiului de primavara se sarbatoreste Pastele. Anul acesta, sarbatoarea Invierii Domnului are loc pe data de 24 aprilie. Aceasta sarbatoare are o durata de 40 de zile, incepand cu prima duminica de Pasti si pana la sarbatoarea Inaltarii Domnului care are loc intr-o joi. Doar primele trei zile ale Invierii sunt insa sarbatorite asa cum se cuvine pentru ca mai apoi oamenii sa isi reia activitatile obisnuite.

pasteObiceiuri de Paste

Pastele crestin este sarbatorit cu fast si indestulare, insa si cu rugaciune si onorare a celor morti. Este o sarbatoare a celor morti si acelor vii in care cei indestulati impart cu cei nevoiasi. In primele zile de Paste se merge la mormintele celor dragi unde se lasa flori si oua rosii.

Ouale rosii sunt nelipsite de pe mesele crestinilor, acestea fiind un simbol al sangelui lui Iisus Hristos. O legenda spune ca Fecioara Maria a venit la Iisus in timp ce acesta era rastignit pe cruce si a lasat un cos cu oua la picioarele sale pentru ca il plangea. Sangele lui Hristos a cazut pe oua si le-a colorat in rosu. In prezent, traditia a lasat loc schimbarii, iar ouale nu se mai coloreaza in rosu. Acestea se coloreaza in toate culorile, iar in unele regiuni ale tarii sunt impodobite cu migala cu margele, ceara sau desene elaborate.

Pe langa ouale frumos colorate, Pastele mai aduce pe mesele romanilor si drobul de miel si pasca. Obiceiuri vechi, aceste bucate se fac doar cu ocazia sfintelor sarbatori de Pasti. Bineinteles ca pe langa bucatele imbietoare mai apar si dulciuri, cozonac si alte mancaruri traditionale romanesti.

In noaptea de Inviere, credinciosii merg la biserica luand cu ei un cos cu o pasca, oua rosii si vin si asteapta miezul noptii pentru ca preotul sa aduca lumina. Toti credinciosii dau din lumina unul altuia prin intermediul lumanarilor, iar mai apoi bucatele din cosul adus sunt sfintite de preot. Cand acestia ajung inapoi acasa, ei aduc lumanarea inca arzand si iau prima masa de frupt din bucatele sfintite.

Dimineata se pune intr-un bol apa si mai apoi se scufunda un ou rosu sfintit. Fiecare membru al familiei se spala pe fata, frecandu-si obrajii cu oul pentru a fi rumeni la fata tot anul, dupa care lasa un ban in bol. Ultimul care se trezeste si se spala in apa cu oul rosu ia banutii stransi ca sa ii poarte noroc.

Pastele nu se sarbatoreste peste tot in lume ca in Romania. In unele tari a inflorit obiceiul Iepurasului de Paste care aduce cadouri celor mici. Se spune ca acesta ascunde oua prin tufisuri pe care cei mici trebuie sa le gaseasca. In aceste oua s-ar afla jucarii si dulciuri. Acest obicei este preponderent specific necrestinilor, insa si credinciosii incep sa adopte ideea Iepurasului.

Printre cultele crestine care nu sarbatoresc Invierea Domnului se numara Biserica Mormona, Martorii lui Iehova si Adventistii de ziua a Saptea.

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Sarbatorile din an.Obiceiuri si traditii.Credinta Paste

Obiceiuri de Paste

Pastele crestin este sarbatorit cu fast si indestulare, insa si cu rugaciune si onorare a celor morti. Este o sarbatoare a celor morti si acelor vii in care cei indestulati impart cu cei nevoiasi. In primele zile de Paste se merge la mormintele celor dragi unde se lasa flori si oua rosii.

Ouale rosii sunt nelipsite de pe mesele crestinilor, acestea fiind un simbol al sangelui lui Iisus Hristos. O legenda spune ca Fecioara Maria a venit la Iisus in timp ce acesta era rastignit pe cruce si a lasat un cos cu oua la picioarele sale pentru ca il plangea. Sangele lui Hristos a cazut pe oua si le-a colorat in rosu. In prezent, traditia a lasat loc schimbarii, iar ouale nu se mai coloreaza in rosu. Acestea se coloreaza in toate culorile, iar in unele regiuni ale tarii sunt impodobite cu migala cu margele, ceara sau desene elaborate.

Pe langa ouale frumos colorate, Pastele mai aduce pe mesele romanilor si drobul de miel si pasca. Obiceiuri vechi, aceste bucate se fac doar cu ocazia sfintelor sarbatori de Pasti. Bineinteles ca pe langa bucatele imbietoare mai apar si dulciuri, cozonac si alte mancaruri traditionale romanesti.

In noaptea de Inviere, credinciosii merg la biserica luand cu ei un cos cu o pasca, oua rosii si vin si asteapta miezul noptii pentru ca preotul sa aduca lumina. Toti credinciosii dau din lumina unul altuia prin intermediul lumanarilor, iar mai apoi bucatele din cosul adus sunt sfintite de preot. Cand acestia ajung inapoi acasa, ei aduc lumanarea inca arzand si iau prima masa de frupt din bucatele sfintite.

Dimineata se pune intr-un bol apa si mai apoi se scufunda un ou rosu sfintit. Fiecare membru al familiei se spala pe fata, frecandu-si obrajii cu oul pentru a fi rumeni la fata tot anul, dupa care lasa un ban in bol. Ultimul care se trezeste si se spala in apa cu oul rosu ia banutii stransi ca sa ii poarte noroc.

Pastele nu se sarbatoreste peste tot in lume ca in Romania. In unele tari a inflorit obiceiul Iepurasului de Paste care aduce cadouri celor mici. Se spune ca acesta ascunde oua prin tufisuri pe care cei mici trebuie sa le gaseasca. In aceste oua s-ar afla jucarii si dulciuri. Acest obicei este preponderent specific necrestinilor, insa si credinciosii incep sa adopte ideea Iepurasului.

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

09.11.2012 Sfintul Nectarie

Rugaciune catre Sf. Nectarie

O, preasfinte si intru tot laudate, mare facatorule de minuni Nectarie, primeste aceasta putina rugaciune de la noi, nevrednicii robi, caci catre tine, ca de la un adevarat izvor de tamaduiri si grabnic folositor si ajutator preaminunat scapand, si catre sfant chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinti ne rugam tie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi saracia si ticalosia noastra. Vezi ranile sufletelor si ale trupurilor noastre. Rugamu-ne tie, Nectarie Sfinte, sarguieste de ne ajuta cu neincetatele si sfintele tale rugaciuni, si ne sprijineste pe noi, robii tai. Ia aminte la suspinele noastre si nu trece cu vederea pre noi, ticalosii si scarbitii, ca stim, sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si patimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu si astazi luminat vietuiesti intru Ă®mparatia cea gatita sfintilor, fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecatoare, cine a nazuit la ajutorul tau si cu credinta ti s-a rugat, nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat pe tine, de minuni facatorule, si l-ai trecut cu vederea? Sau cui, intru dureri fiind, si spre ajutorul tau alergĂ˘nd, nu i-ai usurat suferinta?
Minunile si ajutorul tau ne-au facut si pe noi, ticalosii si scarbitii, sa te chemam intru ajutor. Auzit-am ca trupul tau a ramas neputrezit, pentru a intari in noi credinta in inviere. Auzit-am si ca din dragoste pentru norodul credincios, mai apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvantarea sfintelor tale moaste sa se raspandeasca in toata lumea. Stim, o, alesule ierarhe, de multimea tamaduirilor pe care le-ai savarsit, nou doctor fara de arginti aratandu-te. Nu cunoastem nici suferinta si nici durere, pe care sa nu le poti alina. Nu cunoastem nici o boala careia tu sa nu ii poti aduce tamaduire, daca tamaduirea este spre mĂ˘ntuirea celor ce se roaga tie. Dar mai mult decat atat, nu numai ca ai tamaduit boli despre care doctorii ziceau ca nu pot fi tamaduite, ci si pe multi bolnavi i-ai ajutat a se intari in credinta si in rabdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si acestia, fara sa primeasca tamaduirea trupeasca, au primit tamaduirea sufleteasca si i-au multumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost adusi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea ingusta a mantuirii.
Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au facut si pe noi a crede ca la orice facere de bine esti gata ajutator si grabnic folositor si sprijin minunat. Drept aceea, suntem incredintati ca pe tot cela ce alearga la tine, cerand cu credinta ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si noi credem ca si acum acelasi esti, sfinte, precum atunci cand i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Slaba este credinta noastra, dar fiind scarbiti si pagubiti, la tine alergam cu credinta si cu lacrimi. Ingenunchind, rugamu-ne tie, Sfinte Ierarhe Nectarie, sa te rogi pentru noi lui Hristos Fiul lui Dumnezeu, Cela ce n-a trecut cu vederea rugaciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri.
Catre Acela roaga-te, ca sa fim si noi ajutati si miluiti pentru rugaciunile tale, si din pagube si necazuri izbaviti, ca sa laudam si sa binecuvĂ˘ntam si sa slavim intru tot laudatul si prea puternicul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

si alte rugaciuni
http://dindragoste.unica.ro/rugaciuni/rugaciune-3507208.php

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Sfantul Nectarie

Veche de aproape patru secole si jumatate, Manastirea Radu-Voda din Bucuresti, asezata pe o colina din imediata apropiere a Dambovitei, chiar in centrul orasului, a inceput de cativa ani sa renasca. Ctitorie a voievodului Alexandru Mircea, ea a fost desavarsita de voievodul Mihnea Turcitul. In zbuciumata sa istorie, manastirea, asezata pe o veche vatra de locuire dacica (dupa cum o dovedesc sapaturile arheologice efectuate in incinta), a fost martora umila si tacuta a istoriei acestui neam. Dupa biruinta lui Mihai Viteazul de la 1595, ienicerii lui Sinan Pasa arunca in aer biserica manastirii. Reconstruita de domnitorul Tarii Romanesti, Radu Mihnea, intre anii 1613-1614, ea este inchinata de acesta Manastirii Iviron din Sfantul Munte Athos. Reaua administrare greceasca lasa insa manastirea, dupa plecarea calugarilor greci, intr-o stare deplorabila. Manastirea a fost restaurata din nou in anul 1625 de catre Alexandru Voievod, fiul lui Radu-Voda.

Multe alte rele aveau sa se mai abata asupra acestui sfant locas: daramarea incintei manastirii de catre ministrul Cultelor din 1875 (nimeni altul decat Titu Maiorescu!) sau infiintarea aici a primei „Scoli de partid“ din Bucuresti, in 1948. Rectitorita de catre Patriarhul Iustinian, care isi are mormantul chiar in biserica manastirii, si pictata de catre Parintele Sofian Boghiu de la Antim, manastirea este reactivata in 1998 de catre Prea Fericitul Teoctist. Intaistatatorul acestui sfant asezamant este astazi P. S. Varsanufie Prahoveanul, iar obstea numara 15 monahi.

Slujbele se desfasoara dupa randuiala athonita, cu liturghie zilnica, ceasuri si priveghere de noapte. Manastirea incepe sa-si recapete frumusetea de odinioara, care-l incantase pe vestitul secretar al Patriarhului Macarie de Antiohia, Paul de Alep, acesta socotind-o, se pare, cea mai frumoasa manastire vazuta in peregrinarile sale. Avand hramul Sfanta Treime, manastirea si-a luat ca protector, din 2002, pe Sf. Nectarie Taumaturgul. Particele din moastele sfantului, daruite staretiei in 2001, se afla asezate intr-o frumoasa racla, in partea dreapta a bisericii, sub un baldachin.

Sfantul Nectarie de Eghina

Sf. Nectarie s-a nascut in oraselul Silivria din Tracia, de pe actualul teritoriu al Turciei, la 1 octombrie 1846, fiind crescut, impreuna cu cei 6 frati ai sai, in dreapta credinta. La varsta de 14 ani se indreapta catre Constantinopol, unde munceste din greu pentru hrana. Singura lui mangaiere, dupa orele istovitoare de munca, era Sfanta Biserica. Remarcat de catre conducatorii Scolii Metocului Sf. Mormant, este angajat ca pedagog si invatator la aceasta scoala. Tot ca invatator, incepand de la varsta de 20 de ani, il aflam si in insula Hios. La 27 de ani isi urmeaza glasul constiintei si, din dragoste pentru Hristos, devine monah la Manastirea Nea Moni, de pe aceasta insula. Ajutat de Dumnezeu printr-un om bogat, care era cucerit de viata sfanta dusa de catre Parintele Nectarie, el isi implineste visul de a invata si termina liceul in 1881. Cu binecuvantarea Patriarhului Alexandriei, urmeaza Facultatea de Teologie din Athena.

Reintors in Alexandria Egiptului, este numit predicator principal al Patriarhiei. Tot atunci, Sf. Nectarie tipareste mai multe carti de raspandire a dreptei credinte. Trece prin toate treptele ierarhice, fiind hirotonit (15 ianuarie 1889) episcop si numit Mitropolit de Pentapolis. In anul 1890, din pricina unor neintelegeri, este trimis in Grecia. Injosit si trecut cu vederea multa vreme, ajunge in cele din urma director al Seminarului Teologic Ortodox Rizareion. In afara de formarea tinerilor seminaristi, s-a ocupat si de cresterea duhovniceasca si inchegarea unei stranse comuniuni intre cei care ii erau ucenici. Renunta la functia de conducator al Seminarului Teologic dupa ce considera ca si-a indeplinit datoria si intemeiaza impreuna cu un grup de ucenice Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina. Dupa trecerea sa la cele vesnice, in 1920, printr-o intamplare minunata, trupul sau este descoperit neputrezit si izvorand mir. Canonizarea sa a avut loc in 1961, fiind serbat pe 9 noiembrie. Despre minunile savarsite de Sf. Nectarie in zilele noastre - mai ales vindecari de cancer si alte boli grave, ce se savarsesc la moastele sale, ori cu untdelemn de la candela sa - s-au scris nenumarate carti in Grecia, care in parte au fost traduse si in romaneste.

Minunatele vindecari

Recent, o data cu asezarea raclei cu particele din moastele sale la Manastirea Radu-Voda, au inceput sa fie consemnate si la noi nenumarate minuni, probate cu martori. Astfel ca multime de pelerini din toata tara au inceput sa soseasca la Radu-Voda. Asteptarile lor nu au fost inselate de catre Sf. Nectarie Taumaturgul. Prezentam pe scurt cazul d-nei Ileana Boncea din Bucuresti, fiica de preot.

In urma unor analize medicale complexe, i se stabileste diagnosticul: ulcer gastric, crater ulceros de natura maligna. Inainte de interventia chirurgicala programata, d-na Ileana Boncea vine la Manastirea Radu-Voda, sa ceara binecuvantare. Primeste din partea P. S. Varsanufie mir de la candela Sf. Nectarie si se unge in fiecare dimineata. Il foloseste cu multa incredere in Dumnezeu si in darul Sf. Nectarie, facand ascultare de duhovnic. Ulcerul malign constatat de medici dispare fara urma! Profesorul Radu Petrescu, cel ce urma s-o opereze pe d-na Boncea, a constatat ca „nu are ce taia - rana s-a inchis“! Femeia a venit degraba la Manastirea Radu-Voda, sa-i multumeasca Sf. Nectarie. De altfel, mai toti credinciosii care participa la slujbe au o relatie foarte stransa cu Sf. Nectarie.

Dragostea sfantului pentru noi ii mangaie si pe tinerii elevi ai Seminarului Teologic de la Radu-Voda, care se bucura sa-l aiba aproape pe cel ce in viata pamanteasca a fost ca un parinte pentru seminaristi. Unul dintre elevii sai ii scria unui vechi prieten, pe cand sfantul conducea Seminarul Rizareion: „Se intalneste cu oameni de toate categoriile sociale, carora le ofera liniste sufleteasca si pe care ii conduce spre Mantuitorul Hristos cu nemarginita blandete si bunatate... Ma tem ca nu voi putea cuprinde multimea tainica a harismelor sale“.

http://www.crestinortodox.ro/credinta/sfantul-nectarie-vindecatorul-cancer-69777.html

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

9 NOIEMBRIE 2012 - PRAZNICUL SFÂNTULUI NECTARIE !

http://www.sfantulnectarie.ro/

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Minunile Sfântului Nectarie

http://rotheo.wordpress.com/2009/12/07/minunile-sfantului-nectarie/

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Acatistul Maicii Domnului

http://dindragoste.unica.ro/rugaciuni/rugaciune-8853471.php

Imn Acatist la Rugul aprins al Nascatoarei de Dumnezeu

http://dindragoste.unica.ro/rugaciuni/rugaciune-6064049.php

Imn Acatist la Rugul aprins al Nascatoarei de Dumnezeu

Facere a lui Daniil ieroschimonahul (Sandu Tudor)

Dupã obisnuitul început se zic Condacele si Icoasele

Condacul 1

Cine este Aceasta, ca zorile de albã si curatã?
E Împãrãteasa rugãciunii, e rugãciunea întrupatã.
Stãpânã Porfirogenetã si Doamnã a diminetii,
Logodnica Mângâietorului, Preschimbãtor al vietii,
spre Tine noi alergãm, arsi, mistuiti de dor!
Ia-ne si pre noi pãrtasi ai sfântului munte Tabor.
Si fã-Te si nouã
umbrã si rouã,
Tu, adumbrirea de har,
sã-si afle firea
noastrã înnoirea
dintru plãmadã de har.
Ca sã-Ti strigãm cu toatã fãptura
într-o deplinã închinãciune:
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Icosul 1

Cincizeci veacuri, sã-mplineascã
prin Avraam si prin David,
spita Ta prooroceascã
cerurile a obosit
cu lacrimi si plecãciune;
hãrãzind neprihãnit
carnea Ta din rugãciune, vajnic Rug nemistuit.
Focul Sfânt în Tine cântã
ca-ntr-o floare de slãvire.
Firea prin Tine cuvântã
dorul ei de izbãvire.
Si esti Doamnã Ipostasul
laudelor suprafiresti;
încât noi prinsi de extazul
dragostei dumnezeiesti
asa sã ne sune glasul:
Bucurã-Te, rod învãluit cu sinaitic soroc;
Bucurã-Te, Tu ce-ai zãmislit Zãlogul de foc;
Bucurã-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt;
Bucurã-Te, muzical organ al Duhului Sfânt;
Bucurã-Te, mestesugul ceresc de mânecatã mântuire;
Bucurã-Te, filosofia cea vie de dreaptã îndumnezeire;
Bucurã-Te, rug al rãpirii cum altul nu se mai poate;
Bucurã-Te, unitate si salbã a simboalelor toate;
Bucurã-Te, strunã si sunet, arcus si alãutã;
Bucurã-Te, trup si întrupare de veselie neîncãputã;
Bucurã-Te, încântare ce ai învins a Lumii desertãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 2-lea

Precistã prea-mângâioasã,
Doamnã Pruncã Cuvioasã!
Cu strãina cuviintã a cuvântului Tãu cald
si chemarea cu priintã dintru a mintii rugãciune,
cea dintâi Tu ai intrat la pristolul de minune,
sfânta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.
Cu îndrãznitã întelepciune,
Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somn
biruind blestemul firii, greul vietii noastre domn,
prin puterea curãtiei, pentru care pururea
Celuia ce ni Te-a dat sã-I rostim înflãcãrat: Aleluia!

Icosul al 2-lea

Fecioarã a neînseratului veac,
Sfânta Maicã a Luminii!
Ascultã-ne si pre noi cei din pãcat,
netrebnicii fii ai tinii!
Preablândã, bunã, preasfântã Fecioarã
polata Domnului Iisus!
dezleagã-ne blestemul ce ne-nzãvoarã
deschide-ne "calea de sus".
Ca prin aprinsã descoperire,
arcana doritului Mire
Si noi sã putem asijderi cânta
asa cum Moise, dezlegat de sanda,
cu fata în vãpaia de rug,
fierbinte de har Tie Îti striga
unele ca acestea-n amurg:
Bucurã-Te, tulpinã de luminã a Rugului nemistuit;
Bucurã-Te, pridvorule de smirnã prin care Dumnezeu S-a ivit;
Bucurã-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucurã-Te, dezlegare care topesti tot lãuntricul ger;
Bucurã-Te, toiag cu floare întru a inimii cãlãtorie;
Bucurã-Te, fir de rãcoare izvorât în lãuntrica pustie;
Bucurã-Te, parafã de jar pânã în suflet pãtrunsã;
Bucurã-Te, zãpadã a mintii de nici o patimã ajunsã;
Bucurã-Te, mãsura a opta a împãrãtiei din noi;
Bucurã-Te, învãtãturã scoasã din bucuria de apoi;
Bucurã-Te, mirare sãrutatã cu duhovniceascã minune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 3-lea

Peste veacuri, Fecioarã, eu Te aud,
prin gura lui Isaia proorocul de jar.
Si-n cerul Scripturii vorba Ta sunã
cu toate înãltimile de dar:
"Cã, iatã, prunc ni se va naste
si un fiu nouã s-a dat.
Pe umãr cu semnul stãpânitor
iar Numele Lui: Minunat,
Îngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul pãcii depline si Pãrinte al veacului viitor".
Acesta e Numele Lui,
Numele celor cinci cuvinte,
Sfânt numele Domnului
pe care Iisus îl va purta.
Suflete al meu, ia aminte,
cu totii sã putem striga: Aleluia!

Icosul al 3-lea

Dintr-o Maicã de-a pururi Fecioarã
asa S-a zãmislit, S-a întrupat,
Cel ce a pãzit nevãtãmat
trupul Rugului de parã.
Cuvânt de rostit S-a fãcut
Numele Domnului de slavã
Dumnezeul cel nevãzut
ce-n inima focului s-a ghicit,
Fata Frumusetii ceresti
Chipul cel nemãrginit
pre Sine S-a încãput
cu mãsurã S-a mãsurat
si aievea Cel nenumit
aci, printre noi, S-a arãtat
în biruitor smerit
cãlare pe o asinã.
Cercati dar, si voi, calea Numelui de Luminã
Cãlãtoria cea preaînaltã.
Si de la moarte la viatã veti trece
cu firea îndumnezeitã,
ca toti sã cântãm laolatã
limpede si fãrã ispitã:
Bucurã-Te, temeiul prin care si în noi Dumnezeu Se încape;
Bucurã-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;
Bucurã-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a dãruit;
Bucurã-Te, umblare prin care Aminul în noi a venit;
Bucurã-Te, rãgazul în care Logosul în noi Se ascultã;
Bucurã-Te, pãtrundere si împãcare cu firea noastrã tãcutã;
Bucurã-Te, blândete prin care ajungem Emanuelului frate;
Bucurã-Te, Cãlãtorie prin care Duhul în sânge ne bate;
Bucurã-Te, însingurare în care Cerul din inimã izbucneste;
Bucurã-Te, limpezime în care îngerul în trup ni se urzeste;
Bucurã-Te, curãtie prin care Numele de slavã e în lume;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 4-lea

Cum sã aflãm odihna de la gânduri?
Maicã Fecioarã, Preasfântã Fecioarã!
Cum sã ne rupem de-ale patimilor rânduri,
necovârsitele ispite ce ne-nfãsoarã?
Fã-Te, Tu, nouã "zicerea" râvnitã,
"mãiestria cea bunã a-nduhovnicirii".
Cu ea sã ne biruim firea robitã,
pânã în scrumul despãtimirii.
Si furaþi întru Tine, "Apatie luminoasã",
sã putem si noi ridica
dintr-o laudã întreagã si nemincinoasã
un psaltiric si adevãrat: Aleluia!

Icosul al 4-lea

Aprinsã floare a necovârsitei Vãpãi,
De Dumnezeu Nãscãtoare.
Tu chip al pãcii vãzut în foc într-un ocol de rãcoare,
apleacã-te acum, Preabunã, peste noi.
Si sub blânda Ta îndurare,
darnic ne dã sã putem afla,
darul cel rar al Sfântului Fior,
rãsuflul cel larg al odihnitului zbor,
din pieptul Porumbitei de argint,
pe care si Împãratul prooroc o vedea
pe culmile Vasanului plutind.
Si ne trece în fãpturã, fiecãruia în parte
acest aprins tain de bunãtate
rupt chiar de la suflarea Ta.
Si ne pune pe buzele noastre întinate
mãsura pâlpâirii celei curate
ca sã-Ti putem învãpãiati cânta:
Bucurã-Te, salt isihast cu zbor de binecuvântare;
Bucurã-Te, rãsuflul cel cast de pasnicã înfiorare;
Bucurã-Te, lancie de cuvânt în cugetatul vãzduh;
Bucurã-Te, întoarcere cu avânt a porumbitei de duh;
Bucurã-Te, zare arcuitã cu heruvimice aripe;
Bucurã-Te, vecie opritã în încãperea unei clipe;
Bucurã-Te, vâslã uriasã întru suisul cel ales;
Bucurã-Te, sorbire a cerului, cu subtiatec înteles;
Bucurã-Te, fântânã acoperitã cu unduiri de Apã Vie;
Bucurã-Te, cãldurã iscusitã crescutã din Filocalie;
Bucurã-Te, mãiestritã aflare a tâlcului de-nchinãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 5-lea

"Foc am venit sã cobor pre pãmânt",
zice Hristos cu arzãtor cuvânt.
Si Preacuratã, furtuna dragostei Lui
sã ne aprindã cu tot rãscolul pârjolului
si sã ne umple de luminã nemãsurat
ca pre Tine, fecioarã, care L-ai purtat.
Dragostea Lui sã ne fie de nelipsit
cu Numele de slavã de suflet lipit,
Si cu fiece fir smerit de rãsuflare
sã se aprindã în noi a Numelui chemare,
Sã ne ardem de parã în Dumnezeu
din toatã dragostea Numelui Sãu.
Si-nvãpãiati de sãrbãtoare în Domnul asa
ca flãcãrile dragostei sã strigãm: Aleluia!

Icosul al 5-lea

De la Tine întelegem Fecioarã,
stãruinta cea neînteleasã,
si puterea pomenirilor line,
din ruga smeritã si stearsã.
Da, firea apei e moale;
a pietrei - nespus de vârtoasã.
Dar ulciorul de deasupra de piatrã
cu prelingerea lui din atârnare,
prin picul boabei de apã,
gãureste piatra cea tare.
Fecioarã, stãruieste, asadar,
si peste a noastrã împietrire.
Si biruieste-ne cu picurul de har,
ca sã-Ti cântãm în imn de slãvire:
Bucurã-Te, îndrãzneala gingãsiei din "zicerea" Sfântului Nume;
Bucurã-Te, ulcior al picãturii cu stãruintã anume;
Bucurã-Te, statornicie luminoasã din piatra albã a Domnului;
Bucurã-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului;
Bucurã-Te, cuib de gând, cel al Hristosului meu;
Bucurã-Te, împãrtãsanie de cuvânt din chemarea lui Dumnezeu;
Bucurã-Te, revãrsare de mireasmã pe care Fiul ne-o dã;
Bucurã-Te, mãtania cea în fir a lui "miluieste-mã";
Bucurã-Te, iures ce mã rãpeste si pre mine pãcãtosul;
Bucurã-Te, noian de pomenire care-si sporeste prisosul;
Bucurã-Te, haricã depãnare a unei grãiri de minune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 6-lea

Fecioarã Preasfântã, în fata Ta
pururi, peste veac de rusine, se vor da
cugetarea si ritorii întelepciunii.
Cã Tu esti sigiliul nestricãciunii,
Poartã - pentru cei isteti - încuiatã,
si oglindã vie de trãirea minunii.
Tu cunosti cã viata nu ne-a fost datã
sã fie numai rãstãlmãcitã.
Cã ea se cere cu mult mai bogatã
decât sã fie numai trãitã.
Ea e a Mintii de dincolo de gând si de loc,
de dincolo de sirul clipelor dãinuirii.
E vãdirea unui cer lãuntric de foc,
peste fântânile inimii si-nfãptuirii.
E a Cuvântului lumii ce pentru ea se vrea
cale si întrupare spre vesnic: Aleluia!

Icosul al 6-lea

Fecioarã si Maica noastrã Curatã!
Tu esti într-adevãr trezia,
vointa fruntii, în mir adunatã,
ochiul cel dinlãuntru deschis
în rotundul zãrilor toate,
inimã cu centrul învins
de strãvezimea stãrilor curate.
Tu esti cea mai dreaptã luare-aminte,
care unesti în puterea agerimii, dincolo de cuvinte,
într-un fulger al mintii:
ascutimea gândului de gheatã,
cu arsura iuresului de viatã,
caldul si recele puse-n cruce,
care pe Întelesul cel înalt Îl aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,
clarã cheie de adânc
cu repezis iute si strãin,
ce cu nimic nu clinteste sufletul Tãu cel lin;
ci, dimpotrivã, Îti dã sfânta mare simplitate,
de care noi pururea ne uimim
si fatã de care, pe cât se poate, ne plecãm
întreaga suflare sã-Ti cântãm:
Bucurã-Te, cruce a înflãcãrãrii si agerimii alesului;
Bucurã-Te, osia cerului cu luceafãrul întelesului;
Bucurã-Te, spargerea gândurilor cu al lor zãdarnic stup;
Bucurã-Te, oglindirea cea nevãzutã, de dincolo de trup;
Bucurã-Te, clestarul cel mai dinlãuntru al sufletului meu;
Bucurã-Te, strãpungerea strãlucitã a pomenirii lui Dumnezeu;
Bucurã-Te, psaltirion al inimii sub arcus de gând;
Bucurã-Te, strigãt de cinci strune tot una zicând;
Bucurã-Te, muzicã negrãitã a celei de-a doua nasteri;
Bucurã-Te, înãltime unicã a desãvârsitei cunoasteri;
Bucurã-Te, logodnã la Numele cel de Întelepciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 7-lea

La iscusinta Ta cea sfântã, Maicã, noi venim,
sub palmele Tale sã ne primenim.
Fiindcã la slãvita nuntã a Marelui Mire
e cerutã o grijã de întreagã neprihãnire.
Nu e îngãduitã necurãtia ochilor si a hainelor.
Nimeni dar, dintre cei ce sunt "ne-nvãtatii tainelor",
de unele ca acestea sã nu se atingã.
Cine va lãsa porcii din mãrgãritare sã se hrãneascã
si în vasele sfinte câinii sã lingã?
Îndemnarea ca si primirea este numai duhovniceascã,
Numai de la Tine, Maica noastrã cereascã.
Vino, dar, suflete smerit, împãcat si curat,
Si asa cu toti laolaltã ne vom avânta
din bucuria cea curatã si întreagã a unui Aleluia!

Icosul al 7-lea

Prea-sfântã, prea-mãritã, prea-frumoasã,
prea-filocalicã Mireasã!
A nimburilor toate Împãrãteasã!
Tu esti Maica binevoitoare
si dãruitoare
a tuturor celor sfinte;
zestrea cea vie a bunelor haruri,
celor din Taine, celor din Daruri,
din odoare, din palme si din cuvinte.
Esti Marea Predanie îmbietoare
si mult strãlucitoare
a toatã Iconomia de binecuvântãri,
ca un policandru cu sapte lumânãri
înaintea Marelui Tron dumnezeiesc
pentru care toti îngerii si sfintii Te preamãresc:
Bucurã-Te, blagoslovenie pascalã a împlinirilor noi;
Bucurã-Te, vârtute patriarhalã în crestet pusã peste noi;
Bucurã-Te, înfiere iscusitã spre îndumnezeirea tuturor;
Bucurã-Te, scumpãtate dãruitã cu-atingere de har curãtitor;
Bucurã-Te, luminã miruitã peste mintile cele smerite;
Bucurã-Te, hãrãzire cumplitã de puteri sufletesti negrãite;
Bucurã-Te, sporire viteazã ce se dã inimilor întemeiate;
Bucurã-Te, unire în cuget a toate Bisericile împãcate;
Bucurã-Te, adevãr de safir întru simtirea noastrã încrustat;
Bucurã-Te, sechinã însufletitã ce ne dai linistea de Sabat;
Bucurã-Te, voroava învesnicitã peste tãcerea de minune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 8-lea

Împãrãteasã, Doamnã Preasfântã,
Maicã neispititã de nuntã,
Tu esti singura inimã de om întru care nescãzut
Numele de mãrire cântã,
din tot rostul lui cel viu si neprefãcut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacuratã
fiindcã în Tine doar, ca niciodatã
inima omului,
cu inima Domnului
au bãtut si bat laolaltã.
Rugãciunea ca un ornic al gândului si al cerului
curge la lãuntrul Tãu
si se-ngeamãnã cu limpedea ectenie a misterului
lângã dragostea lui Dumnezeu.
O, Tu, Cãrutã de Luminã neîntinatã
ne-ntrecutã, ne-nseratã!
Îmbuneazã-ne si pre noi cu darurile inimii, Binecuvântatã!
Si asa înzestrati si vrednici,
ca unei Biserici,
din toatã fiinta Tie ne vom da
ca drept si sfânt sã putem cânta: Aleluia!

Icosul al 8-lea

Maicã a Domnului, Inimã de Luminã,
Maicã a Domnului, Inima pãmântului,
Maicã a Domnului, Inimã fãrã vinã,
Maicã a Domnului, Inima Cuvântului!
Cãtre Tine râvnim rusinati si scãzuti
cu sufletul apus si genunchii frânti,
Cã de atâta pacoste de pãcat,
inima ni s-a învârtosat
cum e steiul cremenii albastre, mohorâtã nespus.
"Lãsatu-ne-a pe cãile mintii noastre
Domnul sã umblãm."
Ne atârnã prin pâclã gândul rãpus.
Dar, iatã, acum cãtre Tine ne plecãm
Maica lui Iisus,
îmbrãtiseazã-ne ca pre niste pietre ale vietii
dornice de izvoarele diminetii
diminetii neînserate,
si înviazã-ne cu inimi noi si curate
ca sã-Ti cântãm:
Bucurã-Te, arca de aliantã a sufletului meu;
Bucurã-Te, cufãr ferecat cu Numele lui Dumnezeu;
Bucurã-Te, corabie vie ce plutesti peste talazurile lumii;
Bucurã-Te, sicrias ferit de toate zãdãrniciile humii;
Bucurã-Te, tronule pre care viata se întemeiazã;
Bucurã-Te, cutie de cântec prin care sunã o razã;
Bucurã-Te, naos cuprinzãtor al tuturor slujirilor de har;
Bucurã-Te, chivot de gând al prea duhovnicescului altar;
Bucurã-Te, hram al cerurilor, în care mintea-i liturghisitor;
Bucurã-Te, sipet de foc în pieptul nostru al tuturor;
Bucurã-Te, Bisericã preadoritoare treimic sã se cunune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 9-lea

Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel blând!
Sunt si eu din neamul Preacuratei, vlãstar înfiat de curând.
Cãtre Tine mã aplec cu fruntea,
si mâna mi-o pun ca Toma la locul cel sfânt.
Strâns adunat în mine, asezat fãrã cuvânt
astept ca orbu-n puntea
"Luminii din adânc cea fãrã înserare,
si care-i pusã-n om ca un lãuntric soare
sã lumineze întreagã în încãperea fiintei".
Cum nu te vãd de noapte, grosimea de pãcate,
Te pipãi cu sfialã,
cu degetul nãdejdii, cu degetul credintei,
cu deget bãnuialã, cu deget de dorire si chiar de îndoialã,
Si neajuns as pune încã cealaltã mânã;
dar inima strãpunsã de fulger de arsurã,
îndurerat de dulce cu rãsuflarea-ngânã
chemarea Ta întreagã si fãrã voia mea
bãtaia rugãciunii aleargã spre luminã într-un Aleluia!

Icosul al 9-lea

Preasfântã Fecioarã Atotfolositoare,
Tu esti mai înalt-strãvãzãtoare
decât tot vârful Mintilor ceresti
si cunosti si tot chipul rânduielii suprafiresti
pentru Schimbarea la Fatã cea izbãvitoare.
Tu esti mãiestria, esti mestesugul, esti hãrnicia,
si toatã sfânta migalã omeneascã,
care la un loc ne face stihia
prielnicã sã se mântuiascã.
Si pentru care gura noastrã stãruie atâta sã Te proslãveascã:
Bucurã-Te, încuviintatã cunostintã a sfinteniei la amãnunt;
Bucurã-Te, sofianicã stiintã a lucrãrii prin lãuntric cuvânt;
Bucurã-Te, dumnezeiascã îndulcire a Numelui ca mirul vãrsat;
Bucurã-Te, monahiceascã iscusire în cântecul de lacrimi udat;
Bucurã-Te, mãsurã de picãturã pentru o seraficã pruncie;
Bucurã-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;
Bucurã-Te, cununa de litãnii din nodul mãtãniilor de pãr;
Bucurã-Te, anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevãr;
Bucurã-Te, izvod de scãunel pentru isihia rugãtoare;
Bucurã-Te, Tu zborul palmelor la rãpirea cea drept în picioare;
Bucurã-Te, surâs de engolpion pentru a inimii uscãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 10-lea

O! Doamna cea haricã fãrã cusur
Fecioara cu înariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsã al neprihãnitului pântec
Bisericã nãscãtoare a omului lãuntric!
Ajutã-mã sã mã zidesc în negrãita fire
din depãnarea litaniei cu chemare subtire.
Si dã-mi naºterea cea luminoasã, Duhovnica mea,
ca din mãsura Învierii sã strig si eu: Aleluia!

Icosul al 10-lea

Tu, Darnica Maicã, Povãtuitoare de tainã,
Doamna nãdejdii, a înserãrii albastre,
Stãpânã cu trei luceferi pe hainã
si Sfântã Arghirã a neputintelor noastre!
Cãtre Tine din nou, iatã am silit!
Rãpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.
Cã dupã sfatul cel sfânt si binecuvântare
pãrtas m-am fãcut la izbãvirea mea.
Hotãrâre am pus, îndreptatã si tare,
sã nevoiesc, toatã clipa, în a mã ruga.
Dar idolul de tãrânã, cugetul meu
nu-mi lasã rãgazul sã mã cuceresc,
sã fac din rugãciune cristelnita lui Dumnezeu
întru zdrobirea inimii spre care râvnesc.
Ajutã-mã, dar, Ajutãtoarea mea
si dã-mi darul de lacrimi, sarea pocãintei
ca sã-mi spãl cu ele duhul neputintei
si învrednicit iar sã îti pot cânta:
Bucurã-Te, trandafirul cel plâns al întoarcerii de tainã;
Bucurã-Te, duiosia pocãintei ce ai lumina drept hainã;
Bucurã-Te, bogoslovia lacrimii, dezvãluirea Întelepciunii;
Bucurã-Te, discernãmânt potrivit la suspinele lumii;
Bucurã-Te, raiule dãruit cu toate ploile izbãvirii;
Bucurã-Te, uimirea umezitã din privirea copilãriei;
Bucurã-Te, porfira sudorilor împãrãtesti ale Aminului;
Bucurã-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului;
Bucurã-Te, bunãvointa de rouã ce pe credinciosi îi întãresti;
Bucurã-Te, ajutorintã, si-n cãdere a celor neduhovnicesti;
Bucurã-Te, omofor care te asterni peste orice slãbiciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 11-lea

Multumesc Tie, Preamilostivã Maicã-Fecioarã,
cã m-ai scãpat de moartea cea de-a doua oarã,
Primejdia si ispita sunt doarã spre cercare.
Si prin chemãrile cele fãrã de încetare
ale prea-luminosului Nume de putere
simturile si voia inimii mele
au intrat în praguri de tãcere.
Slobod de ele
astept sã mã nãpãdeascã
auzul, vãzul si graiul cel dumnezeiesc,
În mine de-acum doar acestea sã se rosteascã.
Si Iubitul meu Însusi, Iisusul ceresc,
sã vadã, sã vorbeascã si sã înteleagã
prin chiar vãzul, auzul si voia mea întreagã.
Hristos sã vietuiascã asa
prin toatã vlaga mea
Ca Domnul Însusi sã strige prin mine: Aleluia!

Icosul al 11-lea

O, tu inimã si minte si cugete al meu!
Rãneste-te cu întrebãrile la Fata lui Dumnezeu.
Oare ce semn de-adeverire au roadele ceresti?
Si ce rãspuns sã auzi si tu, în rãspicãri duhovnicesti:
De roureazã peste tine chipul Vederii nezãrite,
întru lãrgimea cea de aur a închipuirilor sfintite,
adânc cu duhul tu vei fi pe strãlucire adunat,
cum a fost duhul Precistei în Sfânta Sfintelor curat,
Si-ai sã ajungi atât de nalt-rãsunãtor si potrivit
cum e o trâmbitã de laudã în care îngeri s-au rostit.
Si-ntru simtiri gingas vei fi ca floarea dreptului Iesei
care tresare-n patru zãri în asteptarea Celor Trei.
Spre acest semn flãmânzi suntem si Sfânta Doamnã sã ni-l dea
ca-n mijlocirea-i milostivã toti sã-i strigãm cu un stih asa:
Bucurã-Te, Tu scarã cu pragul în inima ce se închinã;
Bucurã-Te, asceticã neprihãnire de rugãciune seninã;
Bucurã-Te, cãldurã de har ce pânã în carne nãpãdesti;
Bucurã-Te, strãinã lucrare ce din urzeli ne sfintesti;
Bucurã-Te, Tu apã cereascã izvorâtã la gene din fund;
Bucurã-Te, pace dezlegatã de toatã puzderia de gând;
Bucurã-Te, luminis suitor al unei minti destãrmurite;
Bucurã-Te, vedere în duh a tainelor necovârsite;
Bucurã-Te, ciudatã strãfulgerare spre capul scãrii negrãit;
Bucurã-Te, iluminarea din inimã ce esti de nedestãinuit;
Bucurã-Te, nemãrginirea desãvârsirii cu trup de nestricãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 12-lea

Tu esti Amma împãrãteascã a sufletului meu.
Odihneste-mã sub adãpostul Chipului Tãu;
ca sub privirile Tale de auriu cãrbune
sã ard si eu nemistuit,
din plãmada arcanei de negrãit a trãirii de rugãciune.
Si dintru inelul Tãu de rãcoare,
Izvorule pecetluit,
din nou, mereu, sã îmi pot împrospãta,
cu unda harului Tãu de nelipsit,
marea pace a odihnei sãltãtoare.
Si mã încinge Sfântã Amma asa
cu veselia cea vie a biruintei
ca învãpãiat la alb sã pot cânta
din toatã isihia cunostintei: Aleluia!

Icosul al 12-lea

Maicã a Domnului, Duhovnica iubitoare a pãmântului!
Odrãsluitoarea predaniei de tainã a Cuvântului!
Tu esti dumnezeieste de linã si smeritã,
dar precum vorbeste Cântarea Cântãrilor,
Tu esti si nespus de dreaptã si cumplitã
"ca niste ostiri sub steagurile lor".
Esti clarã, esti seninã, esti ascutitã
ca un palos neîmblânzitor.
Si ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutãtori,
pe toti cei ce sunt ai "lepãdãrii de sine" fiii Tãi sârguitori,
toti cei ai cetelor de pustnici, de anahoreti,
spita Ta toatã de duhovnici întelepti,
ce au în grija lor comori de binecuvântare,
toate cele lãmuritoare, curãtitoare si îndreptãtoare
ale neprihãnirii si milostivirii Tale netãrmuite,
toate cele ce la un loc sunt numite
"Gnoza cea curatã" sau Mostenirea Sfintilor
si pe care ni le pui la îndemânã vãdite
prin slovele, palmele si vorbele Pãrintilor,
pentru care de-a pururi nu vom sti a Te lãuda
a Te cinsti, a Te preamãri decât numai cântându-Ti asa:
Bucurã-Te, Spadã oblãduitoare a predaniei isihaste;
Bucurã-Te, garanta nemuritoare a înfierilor noastre;
Bucurã-Te, nãstrapa unde odihneste binecuvântarea Domnului;
Bucurã-Te, zadã care strãjuiesti sfânta prefacere a omului;
Bucurã-Te, destoinicã lucrãtoare a mãiestriilor tãcute;
Bucurã-Te, arhistratega cea mare a rãzboaielor nevãzute;
Bucurã-Te, ochi care ocrotesti dintru dulcea asprime;
Bucurã-Te, canon care rânduiesti cu ascutitã agerime;
Bucurã-Te, pavãzã ce pãzesti pãmântul celor vii;
Bucurã-Te, portal care opresti tot chipul de necurãtii;
Bucurã-Te, roatã de spulberare a duhului de urâciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 13-lea

O! Maicã a Domnului, de-a pururi curatã
si Maicã a Omului binecuvântatã!
Ca douãzeci si patru de alãute si potire
aceastã închinãciune a noastrã sã fie
în revãrsarea ei neîncetatã.
Si cãtre Preasfânta Treime, suitã bucurie,
aducerea ei prea binemiresmatã,
de pe palmele Tale cãtre Hristosul Mire,
sã-si treacã prinosul de dreaptã-slãvire.
Ca sã putem cu Cerurile toate striga,
dintr-o îmbrãtisatã necovârsire
cel mai presus: Aleluia!

Acest condac se spune de trei ori, dupã care Icosul I si Condacul I.

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Rugaciune pentru vineri

Doamne, Iisuse Hristoase, dulcele Mantuitor al sufletului meu! marturisesc inaintea Ta intru aceasta zi a rastignirii Tale, intru care ai patimit si ai luat moarte pe cruce pentru pacatele noastre, ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe si cu faradelegile mele cele rele. Pentru aceea ma rog bunatatii Tale cele nespuse, sa ma faci si pe mine partas Sfintelor Tale patimi, cinstitelor rani si mortii Tale celei de viata facatoare, pentru care sa ma invrednicesc prin harul Tau, sa rabd si eu asemenea pentru dragostea Ta precum Tu cel milostiv, le-ai rabdat pentru mantuirea mae, intarindu-ma intru aceasta pururea cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut, cand te-au rastignit nemultumitorii farisei. Intareste-ma drept aceea, Doamne, sa ridic cu bucurie de astazi Crucea Ta cu mare pocainta. Si pentru uraciunea cugetelor si vointelor mele celor rele, sadeste in inima mea intristarea mortii Tale, ca o simt precum a simtit-o Maica Ta iubita, Ucenicii Tai si femeile cele purtatoare de mir ce stateau langa Crucea Ta. Si imi lumineaza mie simtirile mele cele sufletesti, pentru ca sa se miste si sa cunoasca moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut zidirile cele neisufletite, cand s-au miscat la rastignirea Ta, si mai vartos cum Te-a cunoscut talharul cel credincios si Ti s-a plecat, de l-ai asezat in Rai. Da-mi Doamne si mie, darul tau, precum ai dat atuncea aceluia, si-mi iarta pacatele pentru Sfintele Tale patimi si ma aseaza cu buna intoarcere si cu pocainta impreuna cu el in Rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce esti. Asemenea fa si la toti crestinii vii si morti, precum se roaga in toate zilele, in Sfanta Ta Biserica, si le iarta lor pacatele si-i invredniceste pe ei imparatiei Tale, pentru ca sa vada lumina Ta si sa Te slaveasca. Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si zic catre dansa pentru dragostea Ta:"Bucura-Te, cinstita Cruce a lui Hristos! ca Tu ai mantuit lumea prin pironirea lui Hristos pe tine; Bucura-Te, pom binecuvantat, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii si ne-ai izbavit din moartea pacatului; Bucura-Te, dru gul cel tare ce ai sfaramat usile iadului; Bucura-Te cheie imparateasca ce ai deschis usa Raiului. Ma bucur si eu pentru ca vad pe cei rai surpati jos si pe prietenii Tai imparatind in cerui; pe cei rai biruiti de povara Ta si pe crestinii ce Ti se inchina, inarmati cu puterea Ta". O, rastignitul meu, Hristoase, cate ai patimit pentru noi! O, cate rani, scuipari, cate batjocori si cata necinste ai rabdat pentru pacatele noastre, pentru ca sa ne dai inca pilda adevaratei rabdari! Drept aceea cum pot sa fug de cruce, vazand pe Dumnezeul meu ridicat pe Ea; sa-mi para grele caznele, vazand pe stapanul meu ca le iubeste, le cere si le socoteste de mare marire? Rusine-mi este cu adevarat de ma voi intrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii sau pentru ispitele ce-mi aduc vrajmasii, trupul si gandul meu cel rau, sau pentru necazurile si bolile ce-mi vin din departarea lui Dumnezeu de mine. De vreme ce acestea toate le trimite Dumnezeu, pentru ca sa ma apropii de El mai mult si pentru ca sa-L slavesc si ma pedepseste intru aceasta viata pentru binele meu si pentru ca sa ma odihnesc cu mai multa marire intru imparatia Lui. Asa fiind, inmulteste-mi Doamne ostenelile, ispitele si durerile mele, dar sa-mi inmultesti cu prisosinta si rabdarea, puterea, multumita si binecuvantarea in patimile ce le voi suferi. Pentru ca eu cunosc ca sunt neputincios de nu ma vei intari, orb de nu ma vei lumina, legat de nu ma vei dezlega, fricos de nu ma vei face indraznet, rau de nu ma vei preface, pierdut, de nu am vei incerca, rod, de nu ma vei rascumpara cu bogata si dumnezeiasca Ta putere si cu darul Sfintei tale Cruci, careia ma inchin, o slavesc acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.

http://dindragoste.unica.ro/rugaciuni/rugaciune-7338765.php

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca

Rugaciuni Parintele Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

http://dindragoste.unica.ro/rugaciuni/rugaciune-3647950.php

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Ruciune de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nosteu, Dumnezeule a toată milostivirea, care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni, căzănd acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud şi te cănt ca pe un Domn, Stăpân şi făcător de bine. Şi iarăşi căzănd înaintea Ta, îţi mulţumesc şi cu smeremie mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine şi de aproapele meu. Izbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Daruieşte-mi linişte şi mă învredniceşte ca în zilele vieţii mele totdeauna să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cănt cele preabune Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfănt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

http://dindragoste.unica.ro/rugaciuni/rugaciune-4767929.php

Administrator Mesaje : 52510 Data de inscriere : 10/11/2011 Varsta : 57

Sfantul Mare Mucenic Mina – Facatorul de Minuni

Acatistul Sfantului Mina

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-mina-67125.html

http://www.biserica.org/Publicatii/Acatiste/09/index.html

"Pe mucenicul Mina nu-l cunoaste nimeni,
dar l-am vazut toti, caci ni s-a aratat, in vis sau aievea,
pe pamant, in aer si pe apa, noaptea sau ziua,
tuturor celor care l-am chemat in ajutor“ – avva Dorotei.

Astfel reliefa, cu aproape un veac in urma, cuviosul Dorotei, staret al schitului atonit Prodromu, minunata personalitate si tulburatoarea omniprezenta a mucenicului Mina intre crestinii de ieri si de azi ….

De la inceputul drumului nostru pe urmele acestui soare al Bisericii, se cuvine sa observam – ca si o incununare a cuvantului avvei Dorotei - supranumele cu care a fost elogiat, cinstit de catre crestini: Facatorul de minuni.

Multitudinea situatiilor in care Sfantul Mina a intervenit - lamuririle minunate, vietile salvate, bolile tamaduite, pagubele recuperate, procesele castigate, familiile intemeiate, s.a. - nu poate fi amintita decat cu o fireasca discretie …. poate chiar cu sfiala … potrivita noua, celor care indraznim sa pasim pe drumul acesta atat de delicat si tainic, al unei raze din Soare, al unei faclii ceresti, trimise sa lumineze si sa inmiresmeze sufletele si vietile noastre.

Totusi, spre lauda Celui care straluceste in sfintii Sai, o sa incercam sa parcurgem drumul vietii sale, de la nasterea binecuvantata pana in ziua de azi, ramanand, ca o datorie de suflet, celor care vor trai peste veacuri, dupa noi, sa descopere in continuare, minunata lucrare a mucenicului pururea Facator de Minuni.

Viata si martiriul

Despre viata Sfantului Mina, principalele date ne sunt oferite de sinaxarul egiptean. Mama sa, Euphemia nu avea nici un copil. Intr-o zi s-a dus la biserica din Attrib, cu ocazia unei sarbatori inchinate Maicii Domnului. Acolo, vazand parintii cu copiii langa ei, frumos imbracati, de sarbatoare, ea s-a intristat, a suspinat si a lacrimat ingenunchind in fata icoanei Sfintei Fecioare Maria. S-a rugat fierbinte sa mijloceasca in fata iubitului ei Fiu ca sa-i daruiasca si ei un copilas. Atunci, o voce s-a auzit dinspre icoana, spunand “Amen”. S-a bucurat nespus, intelegand ca Domnul si Maica Sa ii auzisera rugaciunile. Intorcandu-se acasa, i-a povestit sotului ei (Eudoxius) cele intamplate iar el a zis: “Fie voia Domnului”.

Domnul, Iubitorul de oameni, le-a daruit un copilas, un baietel pe care l-au numit Mena (Mina), dupa cuvantul “Amen” pe care il auzise mama in fata icoanei. Mai tarziu, fericitii parinti au mai avut un fiu si o fiica.

Sfantul Mina a crescut intr-o atmosfera crestina, beneficiind de o educatie aleasa – parintii sai erau instariti, tatal fiind guvernator militar. Cand Mina avea 11 ani, tatal sau, fiind deja la o frumoasa varsta, s-a mutat la cele vesnice iar mama sa i-a urmat trei ani mai tarziu. Ramanand fara parinti, Sfantul Mina si-a inchinat viata rugaciunii, postului, alergand cu buna nadejde catre Parintele Ceresc, Ocrotitorul orfanilor si Proniatorul celor ce-L iubesc.

Cu timpul, datorita pretuirii pe care toti o aveau fata de el, Sfantul Mina a fost numit in inaltul post pe care-l ocupase tatal sau, conducand cu dreptate si iubire de semeni, fiind pretuit si cinstit de catre toti cei care il cunosteau.

Cand imparatul Diocletian a renuntat la crestinism si a ordonat adorarea idolilor, multi crestini au preferat sa primeasca martiriul in numele Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfantul si-a parasit pozitia si s-a retras in desert unde a ramas pentru o perioada de cinci ani, cinstindu-L si iubindu-L pe Dumnezeu din toata inima sa.

Intr-una din zile, a vazut cerurile deschizandu-se si mucenicii purtand cununi minunate. A auzit o voce zicand: “Tot cel ce se osteneste pentru numele Domnului Iisus va primi astfel de cununi”.

Atunci, Sfantul s-a intors in orasul pe care il guvernase, marturisind numele Domnului Iisus Hristos. Stiind ca apartine unei familii nobile, concetatenii sai l-au sfatuit sa se indeparteze de credinta lui, promitandu-i daruri si mariri. Sfantul Mina nu s-a razgandit iar guvernatorul orasului a hotarat sa fie torturat, insa Sfantul a rezistat vitejeste torturilor. Atunci guvernatorul a ordonat sa-i fie taiat capul, sa i se arunce trupul in flacari, iar cenusa sa fie imprastiata in vant. Trupul i-a ramas in foc timp de trei zile si trei nopti, dar nu a suferit stricaciuni.

Dupa trei zile, sora Sfantului a reusit sa-i ia trupul de acolo, dand soldatilor o multime de bani. L-a infasurat intr-un vesmant si intentiona sa il duca in Alexandria, dupa cum o sfatuise inainte chiar fratele ei; avand trupul mucenicesc cu ea, s-a imbarcat pe una dintre corabiile ce mergeau spre Alexandria.

In timpul calatoriei, niste salbaticiuni ale marii au aparut din adancuri si au atacat calatorii de pe vas; acestia erau ingroziti si strigau cu frica mare. Sora Sfantului s-a rugat Domnului si a cerut mijlocirea, ajutorul fratelui ei – ca urmare, din trupul Sfantului au iesit flacari care au ars fetele salbaticiunilor. Acestea s-au scufundat cu repeziciune, iar cand au reaparut, flacarile le-au ars inca o data; dupa aceasta s-au scufundat definitiv.

Cand corabia a intrat in port, locuitorii din Alexandria, in frunte cu Patriarhul Atanasie cel Mare, i-au iesit in intampinare: au purtat trupul sfant cu infiorare, l-au imbracat in vesminte scumpe si l-au asezat in biserica, spre cinstire si inchinare. Dupa ce perioada persecutiilor s-a incheiat, ingerul Domnului i-a aparut patriarhului si i-a spus ca voia Domnului era sa aseze trupul Sfantului Mina pe o camila si sa il scoata afara din oras fara ca cineva sa il calauzeasca; trebuia doar sa urmareasca de la distanta camila pana cand aceasta se va opri in locul hotarat de Domnul. Au mers asa cu totii pana cand au ajuns intr-un loc numit Lacul Bayad din regiunea Marriot. Acolo, ei au auzit o voce zicand: “Acesta este locul unde Domnul doreste sa se odihneasca trupul iubitului sau Mina”. Astfel, au coborat corpul si l-au pus intr-un sicriu pe care l-au asezat intr-o gradina frumoasa iar apoi multe minuni s-au intamplat cu mijlocirea mucenicului.

Dupa o vreme, locuitorii din Pentapolis s-au ridicat impotriva oraselor din jurul Alexandriei. Oamenii se pregateau sa ii infrunte pe barbari si guvernatorul a hotarat sa ia trupul Sfantului cu ei, ca un puternic ocrotitor. A luat trupul in ascuns si cu binecuvantarile Sfantului, i-a biruit pe barbari si s-a reintors victorios.

Guvernatorul, bucuros si recunoscator, s-a gandit sa nu inapoieze trupul Sfantului la locul de unde il luase, vroind sa il duca in Alexandria si sa il puna intr-un loc de cinstire si inchinare. Pe drumul de intoarcere a trecut prin zona Lacului Bayad, locul de unde luase trupul Sfantului Mina. Acolo, camila care purta sfantul trup a ingenunchiat si nu a mai vrut sa se miste, chiar in pofida catorva lovituri primite. Atunci, au mutat trupul pe o alta camila, dar nici aceasta nu a vrut sa plece din loc. In cele din urma, guvernatorul si cei care il insoteau au inteles ca aceasta este vointa Domnului si au facut un sicriu din lemn de esenta tare, in care au pus sicriul de argint.
Apoi, au asezat sicriul la locul sau si cerand binecuvantarea Sfantului Mina s-au reintors in Alexandria.

Descoperirea minunata a sfintelor moaste

Atunci cand Domnul a dorit sa dezvaluie locul unde era trupul Sfantului Mina, a facut-o dupa cum urmeaza: In acele locuri, se afla un pastor care avea un miel bolnav de raie; intr-una din zile, acest miel a alunecat intr-o fantana, un put aflat langa locul unde era ingropat trupul Sfantului Mina. Iesind din apa, mielul s-a rostogolit prin nisipul din acel loc si s-a vindecat pe loc. Pastorul, uimit, a inceput sa ia din nisip, sa il amestece cu apa si sa unga cu el orice miel bolnav si acesta se vindeca imediat.

Vestea miracolelor s-a raspandit cu repeziciune in Imperiul Bizantin, pana cand a auzit si imparatul Constantinopolului (se pare ca este vorba de insusi Sfantul Constantin). Acesta, avea o singura fata care era bolnava de lepra. Imparatul a trimis-o la locul unde era trupul Sfantului Mina ca sa afle de la acel pastor cum se petreceau minunile. Discutand cu acesta, fata a luat nisip, l-a umezit cu apa si s-a frecat pe trup, dormind peste noapte in acel loc. In timpul somnului ea l-a vazut pe Sfantul Mina care i-a zis: “Trezeste-te devreme si sapa in acest loc si vei gasi trupul meu”.

Cand s-a trezit, fata era vindecata si incepand sa sape, a gasit trupul Sfantului. Degraba, a trimis vorba tatalui ei despre cele intamplate. Acesta s-a bucurat nespus, multumind si aducandu-I laude lui Dumnezeu. In semn de recunostinta si nu numai, imparatul a dat bani si a trimis oameni, care au construit o biserica in acel loc, in cinstea slavitului mucenic Mina.

Mai tarziu, in timpul domniei imparatilor romani Arcadius si Honorius, acestia au hotarat construirea unui oras impresionant exact in acel loc, oras care s-a numit Abu Mena (abu – parinte, sfant).

Abu Mena – orasul Sfantului

Acest oras, avea sa devina vestit in intreaga lume crestina, ca un loc de mangaiere, izbavire, tamaduire, ocrotire, salvare. Va fi unul dintre cele mai cautate locuri ale crestinatatii in perioada secolelor V-VII (d. Hr.).

Multimi de oameni bolnavi veneau aici, din cele patru zari ale pamantului, rugandu-l pe marele mucenic sa mijloceasca pentru ei, pentru familiile lor si pentru prieteni – si multi isi aflau rezolvarea problemelor cu care venisera ... cu mijlocirea Sfantului Mina.

Vestigii arheologice ale vechiului oras Abu Mena

In semn de binecuvantare, ei duceau de aici (inapoi acasa) niste mici sticlute ceramice, umplute cu apa dintr-un izvor facator de minuni, sau cu ulei de la candela ce ardea langa trupul Sfantului. Pe fiecare fata, era reprezentat Sfantul Mina, purtand o tunica si avand la picioare doua camile. De-a stanga si de-a dreapta capului, era scris in limba greaca: "O AGIOS MENAS” (Sfantul Mina). Aceste sticlute au fost descoperite, de catre arheologi, in diverse locuri, surprinzatoare prin raspandirea lor: Heidelberg in Germania, Milano in Italia, Dalmata in Iugoslavia, Marsilia in Franta, Dengela in Sudan, Ierusalim in Tara Sfanta si la Tomis (Constanta) in Romania.

ticluta teracota – Egipt (sec VI – d. Hr..) (Städtiche Galerie Liebighaus, Frankfurt.) ticluta teracota – Egipt (sec VI – d. Hr..) (Städtiche Galerie Liebighaus, Frankfurt.)

Din pacate, la venirea arabilor in Egipt, o parte dintre ei au atacat orasul si biserica, acestea fiind distruse si ramanand in timp doar ruinele ....

Cutiuta fildes – ilustrand scene din martiriul Sf. Mina (sec VI – d. Hr.) (British Museum - Londra)

Acum, in acel loc, se afla o impresionanta manastire (construita de raposatul papa Kyrillos VI, conducatorul Bisericii Copte) unde odihnesc, spre vesnica inchinare, moastele mucenicului.

Racla cu sfintele moste ale mucenicului Mina

Minuni din zilele noastre

Cineva, un frate de-al nostru, nu lipsit de umor, spunea: "Sfantul Mina ? Este super-grabnic ajutator”. Am putea intelege: fie ca mucenicul s-a adaptat secolului in care traim, fie ca noi am gasit in sfarsit termenul potrivit (poate putin profan), care ii caracterizeaza alergarea spre cei care ii solicita smeriti si cuminti ajutorul.

Oricum ar fi, credem ca de-a lungul veacurilor, Sfantul a fost alaturi de poporul lui Dumnezeu asemenea unui alt mare Facator de Minuni, dumnezeiescul arhiepiscop al Mirelor Lichiei, blandul si darnicul Sfant Nicolae (a carui intoarcere o asteptam si mici si mai mari, cu acelasi drag si in acest an).

De altfel, cei doi sfinti au cam aceeasi varsta - primele 17 veacuri ale vesniciei - si se intrec, in mod armonios, in ocrotirea si luminarea vietilor noastre. Legat de minunile propriu-zise, am dori sa amintim in rezumat doar cateva, altele pot fi regasite in cartile publicate iar restul (cele nenumarate), te rugam pe tine cititorule, sa le adaugi - dintre cele intamplate tie sau apropiatilor tai - ca multumire tainica, pentru ajutorul la fel de tainic primit. Astfel, din sufletul fiecaruia dintre noi, nu va lipsi nici una, iar mucenicul se va bucura in slava sa pentru fiecare in parte si pentru toti intreolalta.

Sfantul Mina - Aparator al dreptatii

Domnul Aziz Serkis Guirguis, un pensionar, povesteste ca pe durata serviciului sau in Fortele de Politie, a fost acuzat pe nedrept si retinut pentru un proces.
A cerut neincetat mijlocirea Sfantului Mina, cu nadejdea ca nu va fi trecut cu vederea.

Cand cazul a fost audiat, avocatul lui nu a reusit sa mearga si a fost inlocuit de un altul, necunoscut. Acesta a vorbit ceva cu judecatorul, care l-a chemat pe domnul Aziz si l-a declarat nevinovat. Domnul Aziz a fost eliberat si primul lucru care l-a facut a fost sa il caute pe acest avocat si sa il intrebe cine l-a trimis. Dar, nu era nicaieri acel avocat si nimeni nu a putut raspunde la intrebarea domnului Aziz… Acel avocat fusese insusi Sfantul Mina.

Sfantul Mina - Doctor fara de arginti

* Domnul Papadopoulos, cantor la o biserica din Alexandria povesteste ca fiul sau suferea de negi, pe care ii avea pe fata si pe frunte si aratau ca niste lentile maro. Povestea continua asa:

“Aveam o icoana a Sfantului Mina acasa. Fiul meu si-a pus fata pe icoana si s-a rugat fierbinte. Atunci, toate punctele de pe fata i-au disparut, iar fiul meu si-a revenit.
Cand duhovnicul nostru, un parinte imbunatatit, a venit in Alexandria, am mers la dansul sa iau binecuvantare. M-a uimit, spunandu-mi: ’Ce i-a facut Sfantul Mina fiului tau? Nu imi ascunde nimic’.

Am plans de bucurie intelegand ca dansul stia ce a facut Sfantul Mina. Deci, i-am explicat ce s-a intamplat cu exactitate si mi-a spus: ’Sfantul Mina v-a onorat cu vizita lui!’ ”
- S-a intamplat ca fratele unui episcop suferea de ulcer la stomac si trebuia sa fie operat.

Episcopul s-a dus la un batran pustnic si l-a rugat sa mijloceasca pentru fratele lui. Pustnicul i-a spus doar atat: “Il voi ruga pe Sfantul Mina !”
Episcopul s-a dus sa il viziteze pe fratele lui si cand a intrat, acesta (bolnavul) s-a ridicat brusc in picioare si si-a intrebat sotia: “Unde este doctorul care a trecut acum pe aici ?” Sotia i-a raspuns ca nu trecuse nici un doctor.

El a insistat, zicand: “A trecut chiar acum pe langa mine si era imbracat in alb”.
Atunci, episcopul i-a povestit fratelui sau exact ceea ce ii spusese batranul avva.
Doctorul care a fost vazut doar de catre pacient era Sfantul Mina, Facatorul de Minuni si ocrotitorul si ajutatorul tuturor celor care alearga la dansul.
Dupa aceasta vizita, bolnavul si-a revenit complet.

Sfantul Mina – grabnic ajutator

* Odata, s-a intamplat sa se termine faina la Manastirea Sfantului Mina, in vechiul Cairo.

Staretul, parintele Mina, avand mare evlavie pentru mucenic, s-a indreptat spre icoana Sfantului Mina si l-a rugat sa il ajute sa obtina niste faina pentru prescuri.

Parintele Mina i-a dat 25 de piastri parintelui Atanasie, sa cumpere faina dar acesta nu a reusit sa gasesca nicaieri - era criza de faina in acea perioada, in toata tara.
Parintele Atanasie s-a intors la manastire necajit, dar chiar langa usa bisericii a gasit un saculet pentru faina si o cartela care permitea purtatorului sa ridice o punga de faina. Surprins, a luat saculetul si cartela si le-a dat parintelui Mina, relatandu-i intamplarea.

Acesta a mers personal la adresa mentionata pe cartela – un magazin care i-a vandut faina. Mai mult, vanzatorul s-a oferit sa-l duca inapoi la manastire.
In urmatoarele zile, Ministerul Resurselor a acceptat sa acorde manastirii cartele de aprovizionare pentru o cota lunara de faina.

* Cu cativa ani in urma, o doamna din Bucuresti si-a pierdut de mai multe ori actele si dupa indelungi cautari, s-a rugat Sfantului Mina. Avea sa le gaseasca de fiecare data la pangarul Bisericii Ruse, unde mergea de obicei. I se spunea ca “cineva le-a adus aici”. Ea stia sigur ca nu le pierduse in biserica sau in imprejurimi. Dar, probabil asa se gandise Sfantul sa i le “inapoieze”.

Intr-o zi insa, a observat ca nu-si mai gaseste manusile. Atunci s-a rugat iarasi Sfantului Mina dar, de aceasta data, cu indrazneala:
- Sfinte, ajuta-ma sa-mi gasesc manusile! Dar, te rog nu mi le mai trimite prin cineva… Adu-mi-le chiar tu!
Peste cateva zile a ajuns la Biserica Rusa, gandindu-se ca poate, la pangar, isi va gasi manusile cautate. Dar, chiar in momentul in care a intrat in biserica, a simtit ceva cald pe maini. S-a uitat si… manusile pierdute erau chiar pe mainile ei!
Persoana careia i s-a intamplat minunea este o femeie cu capul pe umeri, pe atunci fiind jurist la o mare firma internationala.

Sfantul Mina – biruitor la El-Alamein

O minune cu totul speciala o relateaza inspirat un cunoscut predicator al Bisericii Greciei, mitropolitul Augustin de Florina. Redam fragmentul predicii care surprinde interventia providentiala a mucenicului intr-o batalie importanta a celui de al doilea Razboi Mondial: "Rommel a fost invins si a fost invins de o brigada elina, de 6700 de elini! Acestia, dupa ocupatie, au plecat din Elada. S-au urcat in corabii si s-au dus in Alexandria. Cand au ajuns acolo, Alexandria plangea. “Au venit elinii, ziceau, vom invinge!”… Acestia au alcatuit o brigada de zece mii de barbati. Si au inaintat, au inaintat pana au ajuns in munti, la cca.100 km in vestul Alexandriei. Acolo, stop! I-a oprit Rommel. Si a avut loc o batalie, o batalie puternica, intr-un loc caruia ii spuneau in araba “El Alamein”. “El Alamein” inseamna “locul lui Mina”, deoarece in acea parte este o biserica veche a Sfantului Mina. A ramas istoric acest sat litoral al Egiptului, care dupa cum am spus la inceput, este locul unde s-a nascut Sfantul Mina. Acolo elinii au dat batalia. Si-au facut cruce, au cantat “Aparatoare Doamna”, s-au luptat si l-au invins pe Rommel. Englezii au recunoscut ca impreuna-autor al acestei biruinte era si Sfantul Mina si au zidit o biserica noua acolo, la El Alemein, in Africa. Deoarece acolo, pentru prima data, s-a rupt Axa. In acea noapte, Sfantul Mina a iesit din bisericuta sa si calare pe calul sau alb, in fruntea soldatilor si a demnitarilor elini, a nimicit puterile intunericului si ale pacatului”.

Racla cu sfintele moste ale mucenicului Mina

Sfantul Mina si garda pretoriana

Spre final, vom relata o minune ce apartine inceputului faptelor minunate ale Sfantului dar si unui nou inceput pentru Biserica : se spune ca in noaptea in care a fost martirizat, in palatul imparatului Diocletian, garda pretoriana s-a rasculat ... din senin ... si l-a detronat pe cel mai crud si inversunat prigonitor al Bisericii lui Hristos.
A fost momentul de cotitura in istoria Bisericii – cand intunericul care incerca sa o cuprinda de atata timp a fost doborat - iar cel care a urcat putin mai tarziu pe tronul imparatesc, a fost nimeni altul decat marele Constantin, eliberatorul crestinatatii.

Astfel, asa cum prin Ioan Botezatorul se incheiase sirul profetilor lui Israel, putem considera ca prin Sfantul Mina s-a incheiat sirul Marilor Mucenici ai Bisericii, luptatori nebiruiti pentru eliberarea din intunericul paganatatii. Acest moment a reprezentat un splendid rasarit de soare, peste altarele sfintite si greu incercate ale Bisericii lui Hristos..., de acum incepand o noua perioada, plina de lumina si prospetime, de dezvoltare si intarire.

Sub aceste noi auspicii, Biserica va tresalta, se va bucura, ii va cinsti si ii va onora cu slujbe, rugaciuni, cantari pe ostasii ei cei mai alesi, care si atunci si acum, lupta neosteniti, alearga, biruiesc pentru Domnul Hristos si pentru oameni.

In loc de incheiere

Consideram potrivit ca elogiul final al dumnezeiescului mucenic sa il aduca Gura de Aur a Bisericii si pastorul ei prea-intelept, Sf. Ierarh Ioan: "Raclele mucenicilor nu sunt altceva decat porturi sigure, izvoare cu ape duhovnicesti, comori pline de bogatii ce nu pot fi jefuite, nici istovite vreodata. Si dupa cum porturile dau multa siguranta corabiilor izbite de valuri multe, cand se adapostesc in sanurile lor, tot asa si raclele mucenicilor dau multa liniste si siguranta sufletelor noastre izbite de grijile lumesti, cand vin alaturi de ele. Si dupa cum izvoarele de apa rece invioreaza trupurile cele ostenite si arse de sete, tot asa si raclele mucenicilor racoresc sufletele cele aprinse de patimi rusinoase; numai vederea lor stinge pofta cea rusinoasa, invidia ce incolteste, mania ce clocoteste si orice alta patima care ar tulbura sufletul nostru. Raclele mucenicilor sunt cu mult mai de pret decat orice comoara. Comorile de bani impresoara de primejdii pe cei ce le gasesc. Daca se imparte in mai multe parti, prin impartire comoara se imputineaza. Cu comorile raclelor mucenicilor nu-i asa: gasirea lor nu-i aducatoare de primejdie, iar impartirea lor nu le imputineaza. Cu totul contrar comorilor de bani. Acestea, dupa cum am spus mai inainte, se micsoreaza daca se impart; moastele mucenicilor, insa, atunci isi arata mai mult bogatia, cand sunt impartite la mai multi. Asa e natura lucrurilor duhovnicesti: cresc prin distribuire, se inmultesc prin impartire. Nu sunt atat de incantatoare gradinile care ofera ochilor privitorilor trandafiri si violete, cat sunt de incantatoare mormintele mucenicilor, care ofera sufletelor privitorilor o bucurie nevestejita si trainica”...

Fie ca mijlocirea, ocrotirea si binecuvantarea Sfantului Mucenic Mina sa fie cu noi cu toti. Slava lui Dumnezeu in veci !

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-mare-mucenic-mina-facatorul-minuni-122206.html

Administrator Mesaje : 9940 Data de inscriere : 27/11/2011

Sarbatorile din an.Obiceiuri si traditii.Credinta Images_44

Intrarea Maicii Domnului în Biserică - 21 Noiembrie

Intrarea Maicii Domnului în Biserică, numită şi Aducerea Maicii Domnului la Templu, este unul din Praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorită în 21 noiembrie.

În conformitate cu tradiţia, Fecioara Maria a fost luată —dusă—de părinţii săi Ioachim şi Ana la Templul Evreiesc din Ierusalim ca fetiţă, unde a trăit şi slujit ca fecioară în Templu până la logodna ei cu Sfântul Iosif. Unul din izvoarele cele mai vechi ale acestei tradiţii este Protoevanghelia lui Iacov, necanonică însă, numită şi Evanghelia Copilăriei după Iacob.

Maria a fost primită în mod solemn de comunitatea templului care era condusă de preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. A fost condusă în locul sfânt ca să devină ea însăşi "sfânta sfintelor" lui Dumnezeu, biserică vie şi templu al copilului Dumnezeiesc care se va naşte din ea. Biserica vede în această sărbătoare ziua în care templul fizic din Ierusalim încetează a mai fi locuinţa lui Dumnezeu.

Istoric

Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cea mai nouă sărbătoare dedicată Fecioarei Maria, înscrisă în calendar din secolul al VI-lea, după ce s-a ridicat la Ierusalim, sub domnia împăratului Iustinian, o biserică numită "Sfânta Maria cea Nouă". Sărbătoarea, cu dată fixă (21 noiembrie), s-a extins apoi în tot Orientul creştin şi în Occident. Este marcată cu cruce rosie în calendar şi cu dezlegare la peşte.

» Obiceiuri şi tradiţii turceşti
» Cele mai ciudate 6 tradiţii de nunţi din lume
» Turcia poarta spre Orient_cultura,civilizatie,traditii

Sarbatorile din an.Obiceiuri si traditii.Credinta

Sarbatorile din an.Obiceiuri si traditii.Credinta

Subiecte similare

Subiecte similare